Există momente când crezi că toţi sunt împotriva ta. În aceste clipe simţi cum singurătatea te strânge de gât. Fără nicio explicaţie toate îţi merg prost. De parcă, acolo sus, cineva învârte înainte şi înapoi roata norocului şi te ţine numai sub apă. Da, există astfel de faze ale vieţii în care crezi că nu ai cel puţin un singur om bun în preajma ta.

 

Cine ţine la tine, cui îi pasă cu adevărat de problemele tale? Stai şi te întrebi, pe cine să te bazezi? Cine îţi este prieten? Cei din jur sunt atât de absorbiţi de viaţa lor, de problemele lor, de egoismul lor, încât te-ar strivi ca pe o gâzuliţă. Te simţi o gâză. Deşi trăieşti într-un oraş suprapopulat eşti mai singur decât într-o pădure. Să ridice mâna cel care nu s-a simţit singur-singurel pe acest pământ cel puţin o dată în viaţă. O răceală te cuprinde pe la spate. Este clipa în care înţelegi cum e să mori. Ai nevoie de un punct de sprijin, un om despre care ştii sigur: şi-ar da viaţa pentru tine. Doar numele acelei persoane îţi încălzeşte sufletul. Cine este acest om? Cine vă înmoaie durerea, vă sădeşte dragoste şi numai dragoste în suflet? În cazul meu este… mama.

 

Orice ar fi pe lumea asta. Orice chestie nasoală s-ar întâmpla, un singur lucru rămâne cert, ştiu că mama ţine la mine, iar asta este al naibii de plăcut. Da, sună egoist, însă ai nevoie de ceva atât de măreţ, cum este dragostea de mamă, care să te poarte uneori peste valurile veţii. Mărturisesc, sunt un pic gelos pe fete pentru relaţia specială pe care o au cu mamele. Chimia fete-mame este alta decât relaţia băiat-mamă. Nu, nu se schimbă nimic în atitudinea mamei faţă de puiul ei, pur şi simplu un băiat nu va fi în stare să-şi exprime dragostea la fel de profund ca o fată. Băieţii nu vor fi niciodată mame, nu au asta în sânge…

 

Fără să fi fost genul de băiat care s-a ţinut de fusta mamei, am senzaţia că pot comunica cu ea telepatic. Îi pot trimite un gând şi mă aude. Fără a fi o glumă de 1 aprilie, mama mea s-a născut chiar în ziua păcălelelor. Aşa că nu pot să fiu decât foarte serios când îi doresc încă o sută de ani fericiţi. Să nu aibă parte de supărări, în special în legătura cu sănătatea. Este punctul meu de sprijin pentru că sunt sigur: nu-mi vrea decât binele. Este reperul pe care nu-l văd, dar îl ştiu luminos, ca un far în largul mării, iar asta mă ajută. La mulţi, mulţi, mulţi ani, mamă!