Cortegiului de trăiri, solemne sau frivole, care însoțește lectura nuvelei Daisy Miller i se alătură, în final, și frustrarea că Daisy piere „neconsumată” (îmi cer scuze pentru spoiler celor care încă n-au citit nuvela; ar fi trebuit s-o fi făcut deja). Fascinația pe care o provoca - un soi de parfum personal cu potențial halucinogen, fără miros, ce lua mințile celor slabi de înger - nu apucă să se concretizeze nici măcar într-un sărut (cel puțin, autorul n-are cunoștință de asta), farmecul ei gratuit cade pradă țânțarilor aciuați în tainițele Colosseum-ului roman. Singurii „pretendenți” care par a se fi înfruptat fără ocolișuri din neconvenționala Daisy.
„Uneori am impresia că ieșim din cele scrise ca șarpele din pielea sa”. (Max Frisch - Stiller)
Jurnal de(spre) lecturi. Cărțile își mută literele în caiet, eu îmi închin imaginația cărților.
Yannick Haenel - Jan Karski. Armata sovietică, adică, pardon: glorioasa armată sovietică eliberatoare (și violatoare) nu intervine în sprijinul insurecției poloneze antihitleriste din Varșovia - august 1944. Așteaptă în mod mârșav dincolo de malurile Vistulei și intră, într-un tîrziu, flămândă a prăda, în ceea ce fusese capitala Poloniei - o întindere de ruine mărețe, două sute de mii de morți!
Scene urbane. Pe jos, până la supermarket, liniștit, privitor, privit, singur pe marginea șoselei pe care foșneau cu zgomot de cauciucuri umede mașinile.
La adevăr, birjar! Spre adevăr prin intuiție, prin șoc, prin joc. La adevăr, dar nu cedând ispitei fără căpătâi și fără coadă a logicii, a „gândirii”. Către adevăr, fără virgule, fără stil, fără grija sintaxei. Delirul, ca reacție la apropierea de adevăr. Spre adevăr, prin febrilitate. Către adevăr, mergând cu spatele, rostogolindu-ne, uitând măcar temporar trufașul mers biped.

Dumnezeu, arătându-se abia atunci când chipul după care-l cauți ți se șterge din minte.