Ce este un bzyk? Bzyk este un tabiet, un obicei mai special, o chestie “unusual” pe care aproape nimeni nu o mai face, o “ciudatenie”, orice te-ar caracteriza aproape doar pe tine. 
Ca sa exemplific – prietenii mei radeau de mine pentru ca nu puteam adormi daca aveam vreo sursa de lumina. La culcare, stingeam tot, inclusiv de la buton, pentru ca nu suportam ledul rosu sau verde al TV-ului, monitorului sau boxelor 
. Acum m-am mai vindecat 
. Sau sunt atat de obosita seara, incat ma rezum doar la stins TV-ul din telecomanda (PC functional nu mai am ).
Asta era bzyk-ul meu . Evident, incercam sa ma controlez. Imi dadeam seama ca era destul de enervant pentru altii sa las muzica din calculator, dar sa sting monitorul si sa intorc boxa cu fata la perete (desi era destul de strasnica si lumina rosie care se facea pe perete ).
Plus, niciodata nu am inteles cum se poate adormi cu televizorul pornit. Chiar daca este cu sunetul stins, camera ba se lumineaza, ba se intuneca. Pe pereti apar niste umbre “cioroase” . De ce am vrea sa adormim asa? Sau de ce la sfarsitul unei zile, nu chiar usoare (ca tre’ sa muncim, trebaluim prin casa etc etc), in loc de “nani nani” sa aud impuscaturi din filme americane sau certurile puterii cu opozitia?
Cred ca am citit de zece ori “Carte pentru fetite” – celebrul manual care a stat la baza formarii mele adolescentine . Am invatat sa aerisesc camera inainte de culcare, sa ma spal pe dinti, sa ma demachiez (asta cred ca era deja din alta carte ), sa elimin orice sursa de “noise” (asta cred ca e din feng shui ) etc etc. Mai trisez, ca am vazut ca dupa o varsta, nu ma controleaza si pedepseste nimeni . Chestia cu lumina cred ca mi se trage din frageda coplarie, cand eram copil cu fruntea bucalata si mama ma speria cu Baba Cloanta, care vede tot. Cand am intrebat-o cum reuseste sa ma vada daca nu este in casa, mi-a aratat in departare un ochi rosu si am inlemnit. Era chiar ochiul Babei Cloanta … Peste cativa ani, am inteles ca era o macara de dupa cateva blocuri, dar … a fost prea tarziu. Bzykul era intrat in sange, becul rosu ma urmareste si-n ziua de azi .
Un alt bzyk de-al meu este mai comun. Dimineata, 10 minute vreau sa fiu lasata in pace. De oricine. Nu exista om drag, mama, nepoata etc etc, care sa reuseasca sa nu ma enerveze dimineata, in primele 10 minute. Uneori, dureaza chiar mai mult , si, desi, mi-am pus melodie de trezit sarba fratilor Advahov … tot dimineata nu e “buna” niciodata.
Alt bzyk al meu este faptul ca nu-mi plac usile de la dupaluri deschise si perdelele care nu sunt trase din perete in perete, sau, ma rog, cat tine sina sau geamul . Poate sa fie cel mai vesel grup din lume, care sta la bucatarie, in jurul unei Fente de vin, cu placinte si alte “ne scuzati, cu ce-am avut” pe masa , daca e vreo usa de dulap intredeschisa, o sa ma ridic si o s-o inchid . Si discret, o sa trag si perdeaua pana la perete .
Astea’mi sunt bzykurile pe care le stiu . Cine stie ce ciudatenii mai fac si nu-mi dau seama? Oricum, cu varsta , bzykurile, tabieturile se tatueaza practic pe noi, sunt parte din noi si le gasim chiar simpatice si foarte normale .
Voi – aveti bzykuri 
?
