În Republica Moldova a început războiul… pentru capitală. Deocamdată este o luptă de gherilă, surdă, cu lovituri din umbră şi declaraţii mascate de un zâmbet uşurel. Nu vă luaţi după aparenţe. Încrâncenarea e puternică. Politicienii sunt ca nişte luptători care s-au încleştat, muşhii lor stau să plesnească, iar venele li s-au umflat puternic pulsând de adrenalină. În curând nu se vor mai îngriji de surâsul şmecheresc atârnat în colţul gurii. În curând urletul războinic va răsuna desluşit pentru toţi.

 

Sărmanul Chişinău. Sireacul de el. N-a fost curat pe vremea lui Urechean, n-a avut parte de un asfalt fără găuri pe timpurile lui Ursu, nu este bogat nici în vremurile lui Chirtoacă. Nu vă ascund, îmi este simpatic actualul primar. Din păcate, domnul Chirtoacă a cam eşuat în administrarea oraşului. Şi nu o spun pe ascuns: Dorin, faptul că nu ţi-au permis să realizezi multe nu este o scuză. Nimeni nu a zis că o să fie uşor. De altfel, consider că nu torn apă la moara comuniştilor când arăt cu degetul asupra locului slab al administraţiei Chirtoacă. Când ştii unde este buba, cel puţin poţi s-o spargi. Chiar dacă pute, partea bună este că se tratează mai repede. Iar locul slab al administraţiei Chirtoacă sunt oamenii. Pentru că nu a reuşit să pună specialişti buni în funcţiile cheie, actualul primar a pierdut timp, energie, imagine în războaie micuţe, neimportante. Un şef bun nu face treaba tuturor pe ideea că dacă vrei să iasă bine un lucru, fă-l cu mâna ta. Şeful este bun atunci când reuşeşte să delege responsabilităţile deştept, ingenios. De pildă, Slava Ţernă trebuia demis de foarte mult timp. Este în funcţie de, atenţie, 16 ani! Fără supărare, domnu’ Ţernă, dar singurele merite ale domniei voastre sunt gropile pe care le numără şoferii în oraş. Dorin Chirtoacă, este oare atât de greu să găseşti funcţionari competenţi?

 

Altceva însă vroiam să vă spun prin intermediul acestui articol. Domnilor analişti, editorialişti, pui de editorialişti şi simpli cetăţeni, aţi început greşit campania electorală. Citesc tone de articole, comentarii şi mă minunez. Toţi îşi bat capul cine cu cine se va lupta? Cine va lua capitala? Chirtoacă este favorit, iar pe locul doi apare surprinzător un oarecare domn Dodon. Ei bine, problema trebuie pusă din alt unghi: după douăzeci de ani de gropi în asfalt, murdărie, câini, Piaţa Centrală puturoasă, gropi de gunoi, poluare, râuşorul Bâc mizerabil, oare mai putem avea încredere în vreun politician din Moldova? Îi putem da oraşul?

 

Ştiţi, de fapt şi de drept cetăţenii sunt adevăraţii stăpâni ai capitalei timp de 10 minute. Acele 10 minute în care intră în secţia de votare şi pun o ştampilă. După asta, Chişinăul trece în mâinile lui Chirtoacă ori, Doamne păzeşte-ne, Dodon. Dar ce te faci când nici unul dintre cei care îşi doresc fotoliul de primar nu este bun? Ce să facem noi, moldovenii, când realizăm că politicienii noştri nu sunt demni să administreze oraşul? Aşadar, asta este întrebarea corectă. Poate părea o nebunie, dar oare nu este posibil să angajăm un primar străin? Ce-aţi zice de unul german? Ar fi nemaipomenit să vină un neamţ sadea şi să conducă urbea Chişinăului. Rigoare, soluţii, corectitudine, onoare, lipsa corupţiei este ceea ce ar trebui să aibă primarul de Chişinău. Oameni cu astfel de calităţi sunt, probabil, o mână în Moldova. Vă întreb, câţi dintre ei sunt şi politicieni?