Mi-e antipatic până în măduva oaselor.
De fiecare dată când îl văd am un sentiment de repulsie crâncenă și nu mă pot abține să nu-l înjur.
E de o aroganță monstruoasă.
Are apucături dictatoriale pe care și le camuflează șmecherește, dar cred că nu pentru mult timp.
Eu întotdeauna am fost reticentă în privința oamenilor prea echilibrați, prea calculați și prea pragmatici.
Mi se par cei mai periculoși, anume prin faptul că sunt atât de departe de uman.
Ca politician nu mă interesează, la fel cum nu mă interesează niciunul din gloata de contrabandiști care-mi conduce țara.
Are în spate o armată de profesioniști care-l învață cum să pășească și pe care silabă să pună accentul. De aici concluzia e că el niciodată nu e sincer și că merge întotdeauna pe sârmă.
Regret faptul că la 5 aprilie l-am votat.
Mi-e silă de atâția lingăi care-i înalță ode și care-și schimbă viziunile în funcție de cum bate vântul.
Mi-e silă de atâția jurnaliști slugarnici care-i mediatizează până la ridicol fiecare pas.
Mă doare inima pentru palma asta de pământ, care-și duce cu smerenie de atâția ani blestemul de a fi condusă de niște bestii obsedate de putere.
Într-un viitor nu foarte îndepărtat ne vom aminti cu nostalgie de glumele lui Voronin.