Imaginaţi-vă o voce aburindă de alcool, cu silabe în-tin—se, cu accente îngroşate...în 2 cuvinte beat-mort:
- Feti-ţo, eu...eu ştiu, unde tu ai nevoie, să mergi (Dumnezeu să te întunece să nu mai ştii, moşule! ziceam eu în gîndul meu). Eu, am să am, grijă de tine...şi tu, ai să ajungi la Filaret cîndva..
- Am să te duc eu, că vezi că-i beat-criţă...Acuşi ieşim peste vreo 2 staţii, şi de acolo pe jos drept la Filaret, mă asigură ţiganul.
Mamaaaa...eu m-am încleştat de valiză ca de o ancoră ca sa nu mă poată nimeni scoate din autobuz. Glasul mi se chircise de frică, stăteam ca o statuie de bronz măligă între ei.
- Eee-ee-e, ţigan ce eşti, ţi-am zis c-o duc eu! Lasă, fata... în seama mea..Eu tot acolo cobor şi îmi este în drum..
- Moşneagule, tu m-ai bine ţi-ai face drum la toaletă. Crezi că doamna vrea să meargă cu tine?
Doamna visa să meargă cu unul din ei....dar NUMAI ÎN CEL MAI URÎCIOS VIS putea visa doamna asa ceva!
- Fetiţo, eu ştiu ce vorbesc...Acuşi ieşim. Nu te uita la ce zice ţiganul..
- EU iau fata. O duc în braţe pînă unde îi trebuie cu tot cu valiză! se răsti celălalt.
Eu mai că făceam pipi în pantaloni. Tremurînd ca varga, am făcut un rotocol cu ochii prin autobuz...spre capătul lui am văzut 3 tineri cam de seama mea, ce arătau relativ decent, m-am apropiat de ei..şi cu o voce de toată mila am rostit:
- Vă rog, luaţi-mă cu voi cînd ieşiţi din autobuz...
