Sper să nu se supere Andrei Fornea pentru că îi fur idea de tematici pentru articole!
Sistemul educațional este una dintre multiplele verigi slabe în Republica Moldova. Dar una la care eu, personal, cel mai des revin cu gândul. Dacă aș avea mulți bani și aș vrea să-i investesc în ceva, i-aș investi în deschiderea unei universități de proporții mici în Moldova (și cel mai probabil nu în Chișinău), cu predare în limba engleză a economiei. Aș face asta pentru self-actualization, dacă știți de Piramida lui Maslow, atunci trebuie să știți și ce înseamnă.
Văd realizarea unei astfel potențiale investiții doar după ce eu voi căpăta suficientă experiență și cunoștințe pentru a le trimite celor tineri și entuziasmați. Dar și pentru că vreau să unesc două extreme: profesorii foarte buni cu cei mai buni potențiali studenți în economie.
Dar, cel mai important, de ce aș face-o?
1. Pentru că concurența este unul dintre factorii principali care ar putea propulsa modernizarea, avansarea, perfecționarea, trezire, revitalizarea, normalizarea – numiți cum vreți – a sistemului educațional universitar și post-universitar din Republica Moldova. Dacă ar exista o instituție de învățământ care să se afirme printre toate celelalte prin calitate, ar apărea motivarea pentru prestarea unor servicii de studii mai bune și în celelalte instituții. Lăsați-mă să fiu naivă și să cred în că concurența lucrează!
2. Pentru că cred că deja e timpul să fie creată o universitate la care admiterea să fie într-adevăr bazată pe concurență, testarea abilităților, intereselor potențialilor aplicanți și studenți. Iar însăși admiterea să te pună în fruntea celor mai buni studenți din țară în domeniul respectiv. Pentru ca întrebarea principală să nu fie: ai intrat la bursă sau contract, ci: ai fost admis?!
3. Pentru că e timpul și în Republica Moldova să fie educate cadre care studiază în engleză, din motivul cel mai important: pentru a se prezenta la absolvire pe piața forței de muncă ca un angajat de valoare, cu perspective și potențial considerabil. Pentru a reversa rolurile: nu angajații caută loc de muncă, ci locurile de muncă sunt în căutarea unor angajați de valoare. Iar angajatul – produs al universității respective să fie un angajat ”universal” – nu național. Nu unul teoretic, ci unul practic.
4. Pentru că e timpul să fie creată o universitate care să nu fie coruptă și să nu perceapă corupția (mita) ca o oarecare posibilitate de a obține nota. (Sincer, după doar 6 luni de studii în Praga mă gândesc, oare cum e totuși posibil ca sistemul moldovenesc educațional să fi ajuns a fi atât de corupt?) Și eu cred că prin condițiile care pot fi create într-o universitate bună, poate fi schimbată percepția și atitudinea atât a studenților, cât și a profesorilor la acest capitol.
5. Pentru ca profesorii buni, cu experiență și cunoștințe temeinice să-și satisfacă dorința de a se prezenta în fața unor viitori profesionaliști, să-și expună cunoștințele fără a se ajusta unei curricule proaste și stricte și pentru a crește în continuare alături de studenții săi. Dar cel mai important: angajarea unor profesori pentru doar câteva ore (numiți și part-time, dacă vreți), pentru ca activitatea de bază a acestora să nu fie predarea, ci orice altceva: cercetare, business, guvernare etc.
6. Pentru că e timpul ca studenților să le placă ceea ce studiază, ceea cum studiază și să dorescă să se dedice specializării alese nu doar pentru că la un anumit moment înțelege că asta îi va fi sursa generatoare de venituri, ci și de plăcere – intelectuală. Și pentru că e timpul ca studenții din Moldova să înceapă a citi noutăți (asta nu înseamnă (doar) unimedia!), cărți și articole.
7. Pentru că e timpul să apară și în Republica Moldova o instituție care să întrețină multiple relații de colaborare internațională cu alte instituții și să genereze oportunități reale de schimb de experiențe pentru diferite durate de timp (1 semestru; 1 an) între studenții universităților respective.
8. Pentru că e de multă vreme timpul ca Republica Moldova să demonstreze că chiar are capital uman care poate fi dezvoltat, excitat și exploatat, în sens bun al cuvântului! Și pentru că acest potențial capital uman să facă schimbarea despre care toți vorbesc, dar așa și nu o mai fac…
Sper că nu am aiurit prea tare și, mai important, chiar sper ca cândva, în viitor, să-mi realizez dorința.
Filed under: Reflecții personale
