Ploua.Picaturi marunte se lovesc de geamul meu si imprima un dans lent si incet.Ploua monoton de doua zile.Un timp cum demult nu a mai fost.Ba ninge , ba ploua , acolo sus se duce un razboi aprig intre iarna si primavara.Soarele nu vrea sa apara , s-a ascuns de doua zile si nu-l putem zari.E frig si intuneric. Pulsul ploii incepe sa scada , apoi din nou revine la viata.E o liniste profunda , afara si in gindurile mele.E totul atit de rece si linistit.Din odaia mea rasuna un cintec trist , in combinatie perfecta cu atmosfera de afara.Privesc. Privesc neincetat peste fereastra , vad doar niste copaci uitati de soarta si un intrus trecind din cind in cind.In urma lui raman pasii acestuia care dispar fiind inundati de apa nelinistita.Pe case s-au lasat simple taceri.Picaturi de ploaie cad una cite una pe pamintul umed si impletesc un covor gri intunecat.Vad o tipa alergind prin ploaie , e atit de grabita.Vintul pare sa-i fie prieten , fuge si el cu o viteza nebuna dupa ea.Parul ei pare ca niste flacari la bataia vintului. Ea pare atit de singuratica si pierduta in lume.S-a oprit , e confuza si nu stie in ce directie s-o apuce. Ma uit atent la ea.Privesc in jur.Totul e la fel.Ploaia a inundat totul , si pamintul , si gindurile si sentimentele.E o liniste adinca .Nu se mai aude nimic , si imaginele pe care le mai vedeam incep sa dispara dupa cortina picaturilor abundente de ploaie.
Ploua.Picaturi marunte se lovesc de geamul meu si imprima un dans lent si incet.Ploua monoton de doua zile.Un timp cum demult nu a mai fost.Ba ninge , ba ploua , acolo sus se duce un razboi aprig intre iarna si primavara.Soarele nu vrea sa apara , s-a ascuns de doua zile si nu-l putem zari.E frig si intuneric. Pulsul ploii incepe sa scada , apoi din nou revine la viata.E o liniste profunda , afara si in gindurile mele.E totul atit de rece si linistit.Din odaia mea rasuna un cintec trist , in combinatie perfecta cu atmosfera de afara.Privesc. Privesc neincetat peste fereastra , vad doar niste copaci uitati de soarta si un intrus trecind din cind in cind.In urma lui raman pasii acestuia care dispar fiind inundati de apa nelinistita.Pe case s-au lasat simple taceri.Picaturi de ploaie cad una cite una pe pamintul umed si impletesc un covor gri intunecat.Vad o tipa alergind prin ploaie , e atit de grabita.Vintul pare sa-i fie prieten , fuge si el cu o viteza nebuna dupa ea.Parul ei pare ca niste flacari la bataia vintului. Ea pare atit de singuratica si pierduta in lume.S-a oprit , e confuza si nu stie in ce directie s-o apuce. Ma uit atent la ea.Privesc in jur.Totul e la fel.Ploaia a inundat totul , si pamintul , si gindurile si sentimentele.E o liniste adinca .Nu se mai aude nimic , si imaginele pe care le mai vedeam incep sa dispara dupa cortina picaturilor abundente de ploaie.