Autor poză: Adrian Lupușor

Nu sunt adeptă a PCRM, dar sunt de acord cu idea principală scrisă astăzi de Igor Dodon cu privire la necesitatea moldovenilor de a se uni. Eu unire cu România nu vreau și nu am vrut, cel puțin pentru că experiențele mele (călătoriile) în România mi-au demonstrat că suntem două țări deja diferite, cu diferite niveluri de dezvoltare, diferite percepții. Societățile acestor țări sunt două societăți aparte și care-i rostul să le contopești? Dar și de ce ar trebui să-mi doresc una ca asta, dacă am țara mea?!

În Moldova prea des despre asta poți auzi: fie că ești adept al rușilor, fie că ești pro-unire cu România. Și mai rar oamenii vorbesc de identitate națională, de parcă Moldova e o tranziție ca atare – depinde cine primul ne va lipi de el. Că noi ne-om da. Că nouă ne place să facem ceea ce ne zic străinii, pentru că nu știm să prețuim independența. Și e extraordinar de straniu să spun asta despre o țară care e atât de tânără, care și-a dorit atât de mult libertate și care s-a săturat de ea la numai două decenii după.

Un lucru care-l consider mai puțin relevant este faptul precum că lipsa identității noastre este hrănită de forțele din exterior, precum că altor țări le-ar fi pe plac una ca asta. De fapt, cred că ține de noi înșine, de felul cum am fost educați noi și generațiile care au fost înaintea noastră: doar noi tot timpul am fost sub asuprirea cuiva, tot timpul componentă a unui careva imperiu. Tot timpul cineva era cu mâna pe locurile noastre…

De ce independența noastră contează mai puțin? Pentru că ne-am deprins să fim sub mâna cuiva? Obișnuință? În cazul României nu ar fi poate corect să spun că am fi sub asuprirea-i: dar suntem țări diferite, sunt două state vecine care trebuie să întrețină relații bune, care trebuie să-și acorde ajutor reciproc, care nicidecum nu trebuie să uite de rădăcinile comune, dar să înceteze să vizese, mai ales că visează doar Moldova (doar o parte din Moldova). Și să muncează pentru a-și zidi independența și destoinicia mai departe…


Filed under: Reflecții personale