E vineri seara. Nu vin cu sentimente, nici cu trăiri, fără emoţii, fără zbucium...inspir prin toată oboseala mea seara de Vineri..care stă tolănită pe pat, ocupată de lucruri mici, de lucruri ce Luni ar spune că sunt fără rost şi Marţi ar judeca crunt ca pe o pierdere de timp..dar Vineri, Vineri e cu totul altfel. Priveşte filme şi bea ceai în spuma căzii, îşi face manichiura şi visează la pantofi. Vineri e o femeie trudită ce se vrea iubită, şi de obicei, se iubeşte singură. De asta Vineri seară în loc de film  - o poză şi un cîntec.
Cu ocazia acestui cîntec trebuie sa fac o promisiune: Promit, în faţa mîinilor mele şi a sufletului meu ce tremură fiecare strună şi clapă din această melodie  - promit că tot ce răsună peste minuta 2:23 va fi cîntat de mine şi de viitorul meu pian în termen de cel mult 2 ani. (Nu am pian încă.)
Voi ştiţi că eu am slăbiciune maaare la muzica instrumentală, dar acest cîntec...e ceva special. Ştiu că le numesc pe toate aşa...dar...la mine s-a desprins sufletul de corp cînd l-am ascultat..şi nu eram sub influenţa nici unui sentiment, afrodisiac sau drog...eram în faţa unui fişier excel deloc excitant. Şi cînd  început a se depăna muzica după 2:23...am închis ochii...şi am zburat...


Gata...Vineri se supără..îi este somn şi ei. Un weekend frumos tuturor!