Romanii au “Miorita”, turcii au kebap-ul, americanii au statuia, francezii – turnul, rusii – pe Putin. Toata lumea are cate o balada personala.
A mea e simpla, „normala”, dar din cand in cand, mai arunc cate o pastila efervescenta, cu gust de lamaie, in paharul meu cu viata.
Am lumea mea. Eu am creat-o. Mi-a luat timp, efort si nervi, cat … pentru o lume.
Am pus in ea oameni dragi, cateva amintiri pretioase, niste lectii invatate, principii sanatoase, demnitate, corectitudine, culoare, muzica, armonie si … construiesc in continuare.
E cam greu sa treci prin poarta lumii mele, iar zidurile le-am facut inalte, dar daca esti in ea – iti multumesc. Inseamna ca mi-ai fost aproape la rau, si mai ales, la bine.
Sunt zile in care cred in minuni si basme, zile in care cred (doar) in ratiune, zile in care nu cred in nimic. Ca tot omul …
Ma infurii cand pierd pe cineva, indiferent de modul si locul in care pleaca.
Ma enervez cand vad cum ceva valoros se iroseste. Talentul, sansa, viata …
Chiar nu-mi plac pierderile. De timp sau de orice.
Ma bucur aproape tot timpul. Am invatat sa ma bucur oricand, din tot si din orice. Chiar si cand privesc nori grabiti pe cer, firicele verzi de iarba, muguri (mytzisori) pe copaci, frunze ruginii, fulgi dansand, marea albastra… Cand citesc o carte buna. Cand “zbor acasa”. Cand ma vad cu prietenii mei cu care ma stiu de mii de ani si cu care vorbesc aproape zilnic, si tot nu epuizam niciodata temele de discutii. Cand ascult muzica buna. Cand casa mea miroase a „acasa”. Ma bucur aproape oricand…
Dar sunt si zile in care nu ma bucur. Ca tot omul …
Nu tot timpul e usor sa ai propria lume. Se intampla sa gresesc. Ca nu le stiu chiar pe toate, si uneori mi se face foarte frica de niste lucruri. Ca tot omul…
Uneori, sunt rea de gura, dar sa stiti ca am inima buna.
Caut. Nu stiu exact ce caut. Un loc, o stare, un om, o forma…
Cred in iubire. O simt aproape tot timpul. Este cea mai importanta lectie pe care am invatat-o. Mai demult, vroiam sa plec in lume, sa caut niste iubire fara stapan. Dar acum stiu ca pot si sa raman
, iubirea este tot timpul cu mine.
Azi e ziua mea. A inceput spectaculos si cred ca surprizele inca nu s-au terminat
.
Cand am suflat dimineata in tort, pe langa tot ce imi doresc zilnic, mi-am mai dorit ca intr’o zi, sa se intalneasca. Doua jumatati ciobite, care impreuna, sa faca un tot intreg, rotund, albastru.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI