Evreii, armenii, turcii, ruşii, moldovenii, ce au în comun aceste popoare? Răspunsul: diaspora, adică acea parte a populaţiei plecată din ţară. Numai că în timp ce la armeni, evrei, turci diaspora concentrează întregul sens al noţiunii, la moldoveni, cuvântul nu are practic nicio importanţă. De fapt, nu înseamnă nimic, nimic. De pildă, evreii. Evreii plecaţi îşi ajută, îi susţin pe cei din ţară nu doar material, ci şi politic, cultural. Evreii rămaşi în ţară îşi respectă diaspora, o susţin moral, sentimental. Aşadar, relaţia evrei rămaşi - cei din diasporă este una de afecţiune şi prietenie. Nu spun lucruri noi. Sunt realităţi cunoscute.

 

Ei bine, la moldoveni, relaţia dintre diasporă şi cei rămaşi în ţară începe şi se termină în familie. Atâta timp cât moldovenii au pe cineva acasă vor trimite bani. Când însă a murit bunelul, bunica, iar copiii au fost luaţi în Italia, s-a terminat orice fel de relaţie. Din moment ce nu mai trebuie să trimită “ajutor material” nimic nu-i mai leagă de ţara lor. Cultură - ioc, iar interesul politic tinde spre zero. Exploziile dorinţei de votare ale moldovenilor au fost doar nişte scântei. S-a spus de atâtea ori că avem peste un milion de concetăţeni plecaţi, ştiţi câţi votează? Cei mai mulţi au fost înregistraţi la ultimele alegeri: 65 de mii. Oau. Asta da solidaritate politică. Mai mult, în afară de câteva ONG-uri micuţe de prin Italia, Spania, Canada, moldovenii nu se asociază în diasporă, nu se întâlnesc decât la un pahar de vorbă, la o mămăligă şi atât. Numai că, vedeţi voi, dragilor, în această relaţie care nu merge iubirea lipseşte din ambele părţi. Adică, atât diaspora, cât şi moldovenii rămaşi îşi scuipă reciproc în strachinile de borş.

 

Personal mă implic atât cât pot în “relaţia” cu Moldova. De exemplu, prin intermediul blogului. Ei bine, ce aud în schimb? Cojocari, ai plecat, ce-ţi pasă ţie? Dacă ţi-ai trădat ţara, nu te mai băga în problemele noastre. Să fie clar, nu aştept nici plecăciuni, nici colaci pentru interesul faţă de ţărişoara în care m-am născut. Motivaţia-mi este una simplă: nu caut lauri, pur şi simplu îmi pasă. În acelaşi timp, mărturisesc, nu-mi pică bine ghionturile virtuale pe care le primesc în ficat.

 

Ar trebui să schimbăm ceva în atitudinea diasporei faţă de Moldova şi a moldovenilor faţă de diasporă. Lipseşte implicarea din ambele părţi, iar moldovenii plecaţi îşi taie rădăcinele, se disipează, se pierd printre străini. Oare ce au evreii, armenii, chiar şi ruşii şi nu au moldovenii? De ce lor le pasă unii de alţii, iar pe noi ne doare în… cot.