Ah! Bolboroseli...

În spaţiul virtual. Zacem cu toţii, deopotrivă nesatisfăcuţi, părăsiţi, dezamăgiţi, loviţi de soartă, nedreptăţiţi genetic, frustraţi, măcinaţi de tare, manii, paranoia; neîncrezători în sine, lipsiţi de respect de sine; suntem cu toţii clienţii fideli ai chat-ului, ai forumurilor, unde stăm în aşteptare sau vânăm timid ori mai prăpăstios (tot din timiditate), la adăpostul unor nicknames pompoase, dure, expresive, fabuloase.

Ne găsim cu uşurinţă între noi, suntem deseori ţinta sigură, asumată masochistic, a celor frumoşi, tari pe poziţie, “bazaţi”, cu haine la modă, cu fete (sau băieţi) venind pe bandă, ţinta batjocurii lor. Ei ne simt, suntem vânatul lor lesnicios din weekend şi din toate nopţile noastre solitare.

***
Oradea. Aud voci. Merg paşnic pe stradă şi vocile şoptite se agaţă de mine, îmi seduc timpanele cu sonorităţile lor venite din alte timpuri. Glăsuirea pereţilor străvechi, a geamurilor mari şi triste, a obloanelor, a balcoanelor cu dantelărie de fier forjat art nouveau; cărămizi fărâmiţate de umezeală, de impotentă renunţare, de neîngrijire, decoraţiuni ştirbite.

Casele mele. Le îmbrăţişez pe toate cu privirea, le preţăluiesc poticăreşte starea, cu inima strânsă de griji, halul în care au ajuns!, le ascult păsul, le adulmec parfumul, al lor şi al proprietarilor demult dispăruţi. Îmi adun informaţiile din mirosul lor de vechi. Miros tare, ca al unor săruri din acelea care sunt eficiente în trezirea din leşin a doamnelor simţitoare şi nevricoase. Case pedante. Bătrâne, dar vii, de aceea înspăimântătoare, ademenitoare. Vor să mă înghită, să mă facă pierdut în vastele lor interioare. Case cochete, cu şifoniere lucrate de meşteri tâmplari, cu tablouri de familie, cu lecţii de muzică luate la pianul vienez, cu intrări pe sub poartă ce dau în curţi desprinse de tot ceea ce noi, convenţional, numim, realitate, istorie.

***
Înjur cu sete ceasurile, pentru că “grăbesc” trecerea timpului. O însoţesc, o marchează, îi subliniază ireversibilitatea, o dată în plus. Rotaţia acelor ceasornicului şi cea a Pământului - două gesturi absolut gratuite. Nu semnifică nimic, nu dovedesc nimic. Cu îngăduinţă admit că aceste gratuităţi intrate în comun ar putea dovedi că nu există trecere, ci doar descompunere. Marele filosof contemporan, Mircea Geoană ar fi zis: Există decât descompunere.

***
Ce greaţă îmi provoacă secvenţele din filmele americane “trase” în Veneţia sau în Paris! Ei merg să-şi consume iubirile cartonate în Europa, de parcă întinele pajişti din Kentuky nu ar oferi destul loc. Şi ce semnificaţie comercială are Parisul în economia iubirilor lor! De remarcat turnul Eiffel, care se zăreşte, în filmele amintite, de la orice fereastră.

***
Toată bolboroseala asta despre duminică - zi a reculegerii, a odihnei obligatorii, a păcii interioare! “Liniştea” zilei de duminică este una de natură nevrotică. Este o stare autoindusă, o toropeală anxioasă, născută în gândul de nealungat al apropierii terifiantei dimineţi de luni. E ceva timp de când am început, fără a băga de seamă, să urăsc duminica.

***
“Domestos - ucide toţi microbii cunoscuţi”. Deci, cu cei din afara oraşului nu are nici o treabă? Ca să ştim un lucru.

***
Unii oameni sunt doar o sumă de funcţii: a consuma, a se reproduce, a agresa, a defeca.
Restrâns: a consuma, a agresa, a defeca. Cât despre numitul instinct de reproducere, nu au capacitatea de a intra într-un fel de prietenuşag cu acesta, ci doar îi slujesc orbeşte. Oamenii-funcţii nu se pot dispensa de a agresa. Ei consumă agresiv, se cacă agresiv, se poartă agresiv cu alţii.


Sursa
2007-09-01 10:47:35



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

07:45:46Măcelarul din Lunca Prutului – fantoma emblematică a Maiei Sandu sau de ce pe „vremuri bune” lucrurile niciodată nu sunt așa cum par a fi?! —» Sergiu Mocanu
23:46:34Triangle of Sadness —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
12:59:10La Radio Guerrilla cu Mitoș Micleușanu —» .:EU:.
10:08:23Berliner: gest de solidaritate pentru vinurile moldovenești —» Fine Wine
21:29:07Poliția locală acționează pe alocuri, dar intens —» Curaj.TV | Media alternativă
21:25:29Inspectorul Felix se agită cînd e inspectat —» Curaj.TV | Media alternativă
09:25:46ИНФОРМАЦИОННО ПИСМО —» Biblioteca Hristo Botev
19:45:58True, Biblical Friendship —» Erik and Elena Brewer's Weblog
19:13:58Mai Departe cu Viorica Tătaru – Pe front în Ucraina, Propaganda de război, Transnistria —» Curaj.TV | Media alternativă
19:11:51Pericole la zebra de la parcul Bazilescu, Bucureștii Noi —» Curaj.TV | Media alternativă
15:23:47What’s New on WordPress.com: Tools to Make Designing Your Site Easier Than Ever —» Misterioz
14:50:26Program_Campania Naţională ,,Citim cu voce tare împreună” ediţia anului 2023 —» Biblioteca Publică or.Rîşcani
14:44:06Anunţ - Poster_Campania Naţională ,,Citim cu voce tare împreună” ediţia anului 2023 —» Biblioteca Publică or.Rîşcani
14:35:47Lectura — hrană nobilă pentru suflet —» Biblioteca Hristo Botev
14:31:1227 Ianuarie - Ziua Comemorării Victimelor Holocaustului. —» Biblioteca Publică or.Rîşcani
10:15:03Pericol mortal in pasajul de la Guvern pe motiv de neglijență —» Curaj.TV | Media alternativă
04:57:00De ce familia mea nu consumă carnea de pui din comerț, laptele cu termen mare de valabilitate și marmelada —» Sunt MAMĂ!
21:27:45„Amintiri din trecutul Terrei” de Liu Cixin – o părere sinceră despre cărți (fără spoilere) —» Andrei Albu - omul alb cu gînduri negre
18:42:59Citit în ianuarie: „Oameni sărmani” de F.M. Dostoievski —» Sunt MAMĂ!
18:04:44UN POET RUS CÂNDVA EXPULZAT DIN ROMÂNIA —» Leo Butnaru
14:52:14Haiku (trad. în spaniolă) —» Andrei LANGA. Blogul personal
14:43:17CEREȚI vs. CERE-ȚI – când punem cratima? —» Moldova Creștină
14:35:20Caleidoscop cultural. Februarie, 2023 —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
13:55:12ALEXANDRU COSMESCU - MENTOR AL TINERILOR SCRIITORI BASARABENI —» Andrei LANGA. Blogul personal
13:17:10UN PROZATOR ȘI POET FRANCEZ IMPORTANT —» Leo Butnaru