Breviarium Romanum - Săptămîna II din Postul Mare-Duminica

Oficiul lecturilor

Invitatoriul
V. Doamne, deschide-mi buzele.
R. Şi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. O, de ați asculta astăzi glasul Domnului: nu vă împietriți inimile!

Psalmul 94 (95)
Chemare la preamărirea lui Dumnezeu
Îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, până când putem zice: „Astăzi!” (Evr 3,13).

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,
să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre!
Să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să-l preamărim!

Căci mare Dumnezeu este Domnul
şi mare împărat peste toţi zeii;
în mâna lui sunt adâncurile pământului
şi ale lui sunt înălţimile munţilor;
a lui este marea, căci el a făcut-o,
şi mâinile lui au plăsmuit uscatul.

Veniţi să ne închinăm şi să ne plecăm în faţa lui
şi să îngenunchem înaintea Domnului,
creatorul nostru,
căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
turma pe care mâna lui o călăuzeşte.

O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
„Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa, în pustiu;
acolo m-au ispitit părinţii voştri,
m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele.

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;
de aceea am zis:
Este un popor cu inima rătăcită,
nu au cunoscut căile mele;
de aceea am jurat în mânia mea:
Nu vor intra în odihna mea!”

Slavă Tatălui, şi Fiului,
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea,
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. O, de ați asculta astăzi glasul Domnului: nu vă împietriți inimile!

IMNUL

Petrecem acuma cu inimi umile
Sfânt postul cel mare de pa’zeci de zile;
E postul ce vine din vremuri străbune,
Menit înfrânării și faptelor bune.

Postesc chiar profeții și foame îndură,
Precum e poruncă în Sfânta Scriptură.
Asemenea nouă Cristos se socoate;
Postește și el, Ziditorul a toate.

E timp de-așteptare și sfântă veghere.
O viață mai sobră acum ni se cere;
Mai sobră-n distracții, la masă, -n cuvinte,
Cu mintea-ndreptată spre tainele sfinte.

Ca și pe Isus, când postea în pustie,
Vicleanul acum ne atrage, ne-mbie;
Să stăm pe poziții cu armele-n mână,
Dușmanul, învins, rușinat să rămână.

Privește din ceruri, Treime Preasfântă,
La postul ce-l facem cu inima frântă.
Puținul ce-l facem acum fiecare
Tu fă-l să rodească cu-a ta îndurare. Amin.

Ant. 1 Doamne, Dumnezeul meu, tu eşti învăluit în lumină ca într-o haină, eşti înveşmântat în strălucire şi măreţie.

Psalmul 103 (104)
Imn lui Dumnezeu creatorul
Dacă este cineva în Cristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi (2Cor 5,17).

I
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! *
Doamne, Dumnezeul meu,
tu eşti nemărginit de mare.
Tu eşti înveşmântat în strălucire şi măreţie, *
învăluit în lumină ca într-o haină!
Tu întinzi cerurile ca pe un cort, *
îţi aşezi pe ape lăcaşurile tale,
îţi faci carul din nori, *
umbli pe aripile vântului;
tu faci din suflările de vânt mesageri ai tăi *
şi din flăcările focului slujitori ai tăi.

Tu ai aşezat pământul pe temeliile sale, *
ca să nu se clatine în veci şi de-a pururi.
Tu l-ai acoperit cu abisul cum l-ai acoperi cu o haină; *
şi apele stăteau până deasupra munţilor.
La ameninţarea ta, ele fug, *
la glasul tunetului tău, sunt cuprinse de groază;
se suie pe munţi şi se coboară în văi, *
spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele.
Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, *
nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi *
şi ele se strecoară printre munţi.
Ele adapă toate vieţuitoarele câmpului, *
asinii sălbatici setea şi-o potolesc.
Păsările cerului locuiesc deasupra lor *
şi dintre ramuri îşi înalţă glasul lor.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Doamne, Dumnezeul meu, tu eşti învăluit în lumină ca într-o haină, eşti înveşmântat în strălucire şi măreţie.
Ant. 2 Domnul a dat hrană din pământ şi vin care înveseleşte inima omului.

II

Tu laşi să cadă din lăcaşurile tale ploaie peste munţi; *
tu saturi pământul cu rodul lucrărilor tale.
Tu faci să crească iarbă pentru vite *
şi verdeţuri în folosul omului,
ca el să scoată hrană din pământ: *
vinul care înveseleşte inima omului,
untdelemnul care face să strălucească faţa sa *
şi pâinea care întăreşte inima omului.
Se satură copacii Domnului, *
cedrii Libanului pe care el i-a plantat.
În ei păsările îşi fac cuib, *
iar barza îşi are locuinţa în chiparoşi.
Munţii cei înalţi sunt pentru cerbi *
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.

El a făcut luna ca să arate timpurile, *
şi soarele care ştie unde să apună.
Tu aduci întunericul şi se face noapte: *
atunci mişună toate fiarele pădurii,
puii de lei rag în căutare de pradă *
şi cer hrana lor de la Dumnezeu.
Când răsare soarele, se întorc *
şi se duc la culcare în vizuini.
Atunci iese omul la lucrarea lui *
şi la munca lui, până seara.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Domnul a dat hrană din pământ şi vin care înveseleşte inima omului.

Ant. 3 Dumnezeu a văzut toate câte le-a făcut şi erau foarte bune.

III

Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne: †
toate le-ai făcut cu înţelepciune; *
pământul este plin de creaturile tale.
Iată marea întinsă şi largă: †
într-însa mişună fiinţe fără număr, *
vieţuitoare mici şi mari;
pe ea plutesc corăbii, *
în ea este Leviatanul,
pe care l-ai făcut ca să se joace într-însa.

Toate aşteaptă de la tine *
să le dai hrană, la vreme potrivită.
Tu le dai hrană iar ele o adună, *
tu îţi deschizi mâna şi ele se satură de bunătăţi.
Dacă îţi ascunzi faţa, ele îşi pierd puterea, †
dacă le iei suflarea, ele mor *
şi se întorc în ţărână.
Tu îţi trimiţi duhul tău şi ele vor fi create, *
şi vei reînnoi faţa pământului.

Slava Domnului să rămână în veci! *
Să se bucure Domnul de lucrările sale!
El priveşte spre pământ şi acesta se cutremură; *
se atinge de munţi şi ei fumegă.
Voi cânta Domnului cât voi fi, *
voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trăi.
Să ajungă cântecul meu până la el *
iar eu mă voi bucura în Domnul!

Să piară păcătoşii de pe pământ †
şi cei răi să nu mai fie! *
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Dumnezeu a văzut toate câte le-a făcut şi erau foarte bune.

V. Vocea Tatălui s-a auzit din nor.
R. Acesta este Fiul meu iubit, pe el să-l ascultați

LECTURA ÎNTÂI

Din cartea Exodului 13,17–14,9

Drumul până la Marea Roșie

După ce faraonul a lăsat poporul să plece, Dum­nezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului, văzând războiul, și să se întoarcă în Egipt”. Ci Dumnezeu a pus poporul să facă un ocol pe drumul care duce spre pustiu, spre Marea Roșie. Fiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului. Moise a luat cu el osemintele lui Iosif; căci Iosif îi pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va vizita Dumnezeu, să luați de aici, cu voi, osemintele mele”.
Au plecat din Sucot și au așezat tabăra la Etam, la marginea pustiului. Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, ca să meargă și ziua și noaptea. Stâlpul de nor nu se de­părta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopții.
Domnul i-a vorbit lui Moise și a zis: „Spune fiilor lui Israel să se întoarcă și să-și așeze tabăra înaintea Pihahirotului, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon; în dreptul locului acestuia să așeze tabăra, lângă mare. Faraon va zice despre fiii lui Israel: „S-au rătăcit prin țară; i-a închis pustiul”. Eu voi împietri inima lui faraon, și el îi va urmări; dar faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava mea, și egiptenii vor ști că eu sunt Domnul”. Și au făcut așa.
I s-a dat de știre regelui Egiptului că poporul a fugit. Atunci, inima lui faraon și inimile slujitorilor lui s-au schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut că am lăsat Israelul să plece și să nu ne mai slujească?” Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. A luat șase sute de care de luptă, cu oameni aleși, și toate carele Egiptului; în toate erau lup­tători. Domnul a împietrit inima lui faraon, regele Egiptului, și faraon i-a urmărit pe fiii lui Israel. Fiii lui Israel ieșiseră gata de luptă. Egiptenii i-au urmărit; și toți caii, carele lui faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când așezaseră tabăra lângă mare, lângă Pihahirot, față în față cu Baal-Țefon.

Responsoriul Ps 113 (114),1.2; Ex 13,21a

R. Când a ieșit Israel din Egipt, casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar, * Iuda a devenit sanctuarul lui și Israel stăpânirea sa.
V. Domnul mergea înaintea lor și le arăta calea prin coloana de nor. * Iuda a devenit.

Lectura a doua

Din Predicile sfântului Leon cel Mare, papă
(Pred. 51, 3-4.8: PL 54, 310-311.313)

Legea a fost dată prin Moise; harul însă și adevărul au venit prin Isus Cristos

Domnul își arată gloria sa în prezența multor martori și face să strălucească acel trup, care este comun tutu­ror oamenilor, de atâta strălucire, încât fața sa devine strălucitoare ca soarele și hainele sale egalează albul zăpezii.
Fără îndoială, această schimbare la față voia, mai ales, să îndepărteze din sufletul ucenicilor scandalul crucii, pentru ca umilirea pătimirii, acceptată în mod voluntar, să nu zdruncine credința lor, din moment ce le era revelată măreția sublimă a demnității ascunse a lui Cristos.
Însă, conform unui plan nu mai puțin providențial, el dădea un fundament solid speranței sfintei Biserici, pentru ca tot trupul lui Cristos să-și dea seama de ce transfigurare va avea parte și pentru ca și mădularele să spere participarea la acea glorie, care a strălucit în cap.
Despre această glorie, însuși Domnul, vorbind des­pre maiestatea venirii sale celei de-a doua, a spus: Atunci, cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor (Mt 13,43). Același lucru îl afirmă și apos­tolul Paul, spunând: Eu consider că suferințele timpu­lui prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela (Rom 8,18). Într-un alt loc spune: Voi sunteți morți și, de acum, viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dum­nezeu! Când se va arăta Cristos, viața voastră, atunci și voi veți fi arătați împreună cu el în glorie (Col 3,3.4).
Dar, pentru a-i întări pe apostoli în credință și pentru a-i duce la o cunoaștere perfectă, în acea minune a fost o altă învățătură. De fapt, Moise și Ilie, adică Legea și Profeții, au apărut ca să vorbească cu Domnul, pentru ca în prezența celor cinci persoane să se împlinească exact ceea ce este spus: Orice hotărâre să fie înteme­iată pe declarația a doi sau trei martori (Mt 18,16).
Ce anume este mai stabil, mai trainic decât acest cuvânt, la a cărui proclamare se unesc în acord perfect glasurile Vechiului și Noului Testament, și, împreună cu învățătura evanghelică, colaborează documentele vechilor mărturii?
Paginile unuia și ale celuilalt Testament concordă în mod reciproc și cel pe care vechile simboluri l-au promis, sub văl, este revelat de strălucirea gloriei pre­zente. Pentru că, așa cum spune sfântul Ioan: Legea a fost dată prin Moise, harul și adevărul au venit prin Isus Cristos (In 1,17). În el s-au împlinit promisiunile figurilor profetice și s-a realizat sensul preceptelor legale: prezența sa demonstrează că profețiile sunt adevărate, iar harul face posibilă respectarea porun­cilor.
Așadar, la vestirea evangheliei, să se întărească cre­dința voastră, a tuturor, și nimeni să nu se rușineze de crucea lui Cristos, prin care lumea a fost răscumpărată.
Nimeni să nu ezite să sufere pentru dreptate, nimeni să nu se îndoiască de primirea recompensei promise, pentru că prin oboseală se trece la odihnă și prin moarte se ajunge la viață. Asumând slăbiciunile condiției noastre, și noi, dacă vom persevera în mărturisirea și în iubirea lui, vom repurta aceeași victorie și vom do­bândi răs­plata promisă.
Deci, fie pentru a respecta poruncile, fie pentru a suporta opozițiile, să răsune mereu în urechile noastre glasul Tatălui care spune: Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulțumirea mea. Ascultați de el! (Mt 17,5).

Responsoriul Evr 12,22a.24a.25; Ps 94 (95),8

R. Voi v-ați apropiat de Isus, mijlocitorul noii alianțe. Fiți atenți să nu-l respingeți pe cel care vor­bește, * căci dacă n-au scăpat cei care l-au respins când vorbea pe pământ, cu atât mai mult noi, dacă ne îndepărtăm de cel care ne vorbește din ceruri.
V. O, de ați asculta astăzi glasul lui: nu vă împietriți inimile. * Căci dacă.

RUGĂCIUNEA DE ÎNCHEIERE

Dumnezeule, care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău iubit, întărește inimile noastre cu hrana cuvântului tău, ca, purificându-ne privirea lăuntrică, să ne putem bucura de vederea gloriei tale. Prin Domnul.

Să-l binecuvântăm pe Domnul.
R. Mulțumim lui Dumnezeu.

Laudele

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.
R. Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi.
V. Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
R. Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

IMNUL

Nimeni nu-i lipsit de vină, nimeni nu e fără pată,
De aceea, toți ne temem de obșteasca judecată.
Spre această judecată ne-ndreptăm acuma gândul,
Pe Cristos judecătorul cu căință implorându-l.

Peste inimile noastre, Doamne, frica e stăpână,
De aceea stăm acuma jos, cu fața în țărână.
Fărdelegea ne consumă, ne e teamă și rușine;
Așteptăm cu frunți plecate îndurare de la tine.
Către noi, cu bunătate, te apleacă, ne ridică,
Nu lăsa să fim cu totul mistuiți de chin și frică.
Știm că ne-a-nșelat Vicleanul și-am urmat greșită cale,
Nu uita că suntem totuși opera iubirii tale.

Am fugit în țări străine, remușcarea ne apasă,
Dar acuma ne întoarcem rușinați din nou acasă.
Am greșit călcând cuvântul și iubirea ta de tată;
Nu vom mai fugi de-acasă niciodată, niciodată.

Ție-n cer, Treime Sfântă, îți aducem fiecare
Slavă, cinste, preamărire, cuvenită închinare.
Întărește-ne voința și propunerile bune
Și la țărmul mântuirii celei veșnice condu-ne. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Dreapta Domnului și-a arătat puterea, dreapta Domnului m-a înălțat.

Psalmul 117 (118)
Glas de bucurie şi de mântuire

Aceasta este piatra pe care aţi dispreţuit-o voi, constructorii, şi care a ajuns piatră unghiulară (Fap 4,11).

Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun: *
veşnică este îndurarea lui!

Să spună acum Israel că este bun: *
veşnică este îndurarea lui!
Să spună acum casa lui Aron că este bun: *
veşnică este îndurarea lui!
Să spună acum cei care se tem de Domnul: *
veşnică este îndurarea lui!

În strâmtoare am strigat spre Domnul: *
Domnul mi-a răspuns şi m-a scos în larg.
Domnul este de partea mea *
și nu mi-e teamă de nimic: ce poate să-mi facă omul?
Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, *
iar eu mă uit cu dispreţ la duşmanii mei.

Mai bine este să-ţi cauţi adăpost la Domnul *
decât să te încrezi în oameni.
Mai bine este să-ţi cauţi adăpost la Domnul *
decât să te încrezi în cei puternici.

Toate neamurile m-au înconjurat: *
în numele Domnului le-am nimicit.
M-au înconjurat, m-au împresurat: *
în numele Domnului le-am nimicit.
M-au înconjurat ca roiurile de albine, †
s-au aprins ca un foc de spini: *
în numele Domnului le-am nimicit.
M-au îmbrâncit cu putere, ca să cad, *
dar Domnul mi-a venit în ajutor.
Domnul este tăria şi lauda mea: *
el este mântuirea mea.

Strigăte de bucurie şi de biruinţă *
se aud în corturile celor drepţi:
„Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate, †
dreapta Domnului m-a înălţat, *
dreapta Domnului a făcut lucruri minunate”.

Nu voi muri, ci voi trăi *
și voi istorisi faptele Domnului.
Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, *
dar nu m-a lăsat pradă morţii. -

Deschideţi-mi porţile dreptăţii, *
ca să intru şi să aduc mulţumire Domnului.

Aceasta este poarta Domnului: *
cei drepţi vor intra printr-însa.

Te laud pentru că m-ai ascultat *
și ai fost salvarea mea.

Piatra pe care au aruncat-o zidarii *
a ajuns în capul unghiului.
Domnul a făcut acest lucru *
și este minunat în ochii noştri.
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, *
să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

Doamne, mântuieşte-mă, *
Doamne, dă-mi biruinţă!

Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. *
vă binecuvântăm din casa Domnului.

Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. *
Alcătuiţi alaiul cu ramuri înverzite până la treptele altarului.

Tu eşti Dumnezeul meu, pe tine te laud; *
Dumnezeul meu, pe tine te preamăresc.

Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun: *
veşnică este îndurarea lui!

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Dreapta Domnului și-a arătat puterea, dreapta Domnului m-a înălțat.

Ant. 2 Să cântăm imnul pe care cei trei tineri îl cântau în cuptorul de foc, binecuvântându-l pe Domnul.

Cântarea Dan 3,52-57
Toată făptura să-l laude pe Domnul

Creatorul… e binecuvântat în veci (Rom 1,25).

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, *
și lăudat şi preamărit în veci!

Binecuvântat este numele sfânt al slavei tale, *
prealăudat şi preamărit în veci.

Binecuvântat eşti în lăcaşul gloriei tale sfinte, *
prealăudat şi preamărit în veci.

Binecuvântat eşti pe tronul împărăţiei tale, *
prealăudat şi preamărit în veci.

Binecuvântat eşti tu, care cercetezi adâncurile, †
care şezi peste heruvimi, *
și lăudat şi preamărit în veci.

Binecuvântat eşti în tăria cerului *
și lăudat şi preamărit în veci.

Binecuvântaţi-l toate lucrările Domnului, pe Domnul; *
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Să cântăm imnul pe care cei trei tineri îl cântau în cuptorul de foc, binecuvântându-l pe Domnul.

Ant. 3 Lăudați-l pe Domnul în firmamentul puterii sale.

Psalmul 150
Lăudaţi-l pe Domnul

Cântaţi cu duhul, cântaţi cu mintea: lăudaţi-l pe Dumnezeu cu sufletul şi cu trupul vostru (Hesychius).

Lăudaţi-l pe Domnul în lăcaşul său sfânt, *
lăudaţi-l în firmamentul puterii sale.
Lăudaţi-l pentru faptele sale minunate, *
lăudaţi-l pentru măreţia sa nesfârşită.

Lăudaţi-l cu sunete de trompetă, *
lăudaţi-l cu chitară şi harpă.
Lăudaţi-l cu timpane şi dansuri, *
lăudaţi-l cu instrumente de suflat şi coarde.
Lăudaţi-l cu cimbale plăcut sunătoare, †
lăudaţi-l cu cimbale de veselie. *
Să-l laude pe Domnul toată suflarea!

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Lăudați-l pe Domnul în firmamentul puterii sale.

LECTURA SCURTĂ Neh 8,9b.10b

Această zi este închinată Domnului, Dumnezeului nostru. Nu fiți triști și nu plângeți – căci tot poporul
plângea auzind cuvintele Legii – și nu vă întristați, pentru că bucuria Domnului este tăria voastră.

RESPONSORIUL SCURT

R. Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, * îndură-te de noi! Cristoase.
V. Tu, care ai fost zdrobit pentru fărădelegile noas­tre, * îndură-te de noi! Slavă Tatălui. Cristoase.

Ant. la Benedictus: S-a auzit un glas din nor, zicând: „Acesta este Fiul meu iubit, în care mi-am aflat desfătarea; pe el să-l ascultați!”

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE - BENEDICTUS LC 1,68-79

Despre Mesia și Înaintemergătorul său

Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *
pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său,
şi ne-a înălţat o putere de mântuire *
în casa lui David, slujitorul său,
precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi *
care au fost în vechime,
să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri *
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.

Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri *
şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt.
De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, *
că ne va dărui harul
ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, *
să-i slujim fără teamă,
în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, *
în toate zilele vieţii noastre.

Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, *
căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale,
pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii *
întru iertarea păcatelor,
prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, *
cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime
ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii*
şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. S-a auzit un glas din nor, zicând: „Acesta este Fiul meu iubit, în care mi-am aflat desfătarea; pe el să-l ascultați!”

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ

Să-l preamărim pe Dumnezeu, căci nesfârșită este co­moa­ra bunătății sale; prin Isus Cristos, care este pururi viu, ca să mijlocească pentru noi, să-l rugăm, spunân­du-i:
Aprinde în noi focul iubirii tale!
Dumnezeul îndurării, fă ca astăzi să facem binele
– și toți să se bucure de bunătatea noastră!
Tu, care, la potop, l-ai salvat pe Noe în corabie,
– salvează-i pe catecumeni în apa Botezului!
Fă-ne să ne îndestulăm nu numai cu pâine,
– ci și cu tot cuvântul care iese din gura ta!
Învață-ne să potolim orice dezbinare,
– ca să ne bucurăm de pace și iubire, prin darul tău!

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.

RUGĂCIUNEA DE ÎNCHEIERE

Dumnezeule, care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău iubit, întărește inimile noastre cu hrana cuvântului tău, ca, purificându-ne privirea lăuntrică, să ne putem bucura de vederea gloriei tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care, fiind Dumnezeu, împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin.

Domnul să ne binecuvânteze, să ne apere de orice rău, şi să ne ducă la viaţa cea veşnică. Amin.

Ora medie

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.
R. Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi.
V. Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
R. Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

IMNUL

Ora a treia

Cu credința care ne-a venit de sus,
Cu speranța-n viața fără de apus,
Prin cântări s-aducem lui Isus Cristos
Al iubirii noastre preaumil prinos.

La această oră sfântă și de har,
Salvatorul nostru urcă pe Calvar;
Crucea grea în spate resemnat purtând,
Este dus la jertfă ca un miel plăpând.

Răstignit pe lemnul nemiloasei cruci,
Mântuire, Doamne, lumii îi aduci.
Prețiosul sânge pentru noi vărsat
Să ne spele orice vină și păcat.

Te slăvim, Cristoase, și-n același cânt
Îl slăvim pe Tatăl și pe Duhul Sfânt.
Dumnezeu Treimic, nouă tuturor,
Dă-ne fără preget sprijin și-ajutor. Amin.

Ant. Au venit pentru noi zilele de pocăință spre ier­tarea păcatelor, spre mântuirea sufletelor.

Ora a șasea

Să-ndreptăm iar gândul nostru spre Isus,
La această oră când pe cruce-i pus.
Chinuit de sete-n agonia grea,
Băutură-amară i se dă să bea.

O, Isuse, Doamne, Salvator divin,
Fă-ne s-avem parte și noi de-al tău chin.
Foame, sete mare, chin mistuitor,
Pentru cele sfinte dă-ne tuturor.

Împietrirea noastră, Doamne, s-o înmoi,
Revărsând pe Duhul tău cel Sfânt în noi.
Potolește focul patimii fierbinți
Și alungă bezna răului din minți.

Te slăvim, Cristoase, și-n același cânt
Îl slăvim pe Tatăl și pe Duhul Sfânt.
Dumnezeu Treimic, nouă tuturor
Dă-ne fără preget sprijin și-ajutor. Amin.

Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea păcătosului, ci să se convertească și să fie viu.

Ora a noua

La această oră, gândul iar ne duce
La Cristos ce moare răstignit pe cruce.
Se consumă astfel dureroasa dramă
Sub privirea celei care-i este Mamă.

De la tine, Doamne, toți iertare-așteaptă;
Știm că și tâlharul cel din partea dreaptă
S-a căit pe cruce de păcate-n fine
Și-a putut să intre-n Paradis cu tine.

Când tu mori pe cruce, însăși moartea moare
Și-și ascunde fața strălucitul soare.
Din această moarte viață să ne vină
Și din întuneric să primim lumină.

Te slăvim, Cristoase, și-n același cânt
Îl slăvim pe Tatăl și pe Duhul Sfânt.
Dumnezeu Treimic, nouă tuturor
Dă-ne fără preget sprijin și-ajutor. Amin.

Ant. Cu armele dreptății puterii lui Dumnezeu, să rămânem neclintiți în răbdare.

PSALMODIA

Psalmul 22 (23)
Păstorul cel bun
Mielul va fi păstorul lor şi îi va duce la izvoarele apelor vieţii (Ap 7,17).

Domnul este păstorul meu, *
nu voi duce lipsă de nimic;
el mă paşte pe păşuni verzi, †
mă conduce la ape de odihnă, *
îmi înviorează sufletul.
Mă călăuzeşte pe cărări drepte, *
de dragul numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea întunecată a morţii, †
nu mă tem de nici un rău, *
căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. —

Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa duşmanilor mei, †
îmi ungi capul cu untdelemn *
şi paharul meu e plin de se revarsă.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele *
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 75 (76)
Aducere de mulţumire pentru biruinţă
Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului (Mt 24,30).

I

Dumnezeu este cunoscut în Iuda, *
mare este numele său în Israel.
Cortul său e aşezat în Salem *
şi locuinţa sa în Sion.
Acolo el a frânt săgeţile arcului, *
scutul, sabia şi războiul.

Prealuminos eşti tu şi admirabil, *
mai mare decât munţi de prăzi!
Au fost despuiaţi curajoşii, †
s-au cufundat în somn *
şi toţi cei viteji nu-şi mai găsesc puterea.
La ameninţarea ta, Dumnezeul lui Iacob, *
au înlemnit şi carele şi caii.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

II

Înfricoşător eşti tu: cine va sta în faţa ta *
când se dezlănţuie mânia ta?
Din ceruri ai rostit sentinţa ta; *
pământul se cutremură şi amuţeşte
când se ridică Dumnezeu la judecată, *
ca să-i mântuiască pe toţi cei sărmani de pe pământ.

Omul lovit de mânia ta te preamăreşte *
şi cei care scapă de mânie îţi fac sărbătoare.
Faceţi promisiuni Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le, *
toţi cei din jurul lui să-i aducă daruri Celui Înfricoşător,
lui, care le ia principilor vlaga *
şi e temut de toţi regii pământului.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

La alte Ore, psalmodia complementară, categoria: Rugăciuni - Rugăciuni.

Ora a treia

Ant. Au venit pentru noi zilele de pocăință spre iertarea păcatelor, spre mântuirea sufletelor.

Lectura scurtă 1Tes 4,1.7

În rest, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus ca, așa cum ați învățat de la noi cum trebuie să vă comportați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, așa să vă și com­portați, ca să prisosiți tot mai mult. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințenie.

V. Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule.
R. Și un duh statornic înnoiește înlăuntrul meu.

Ora a șasea

Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea păcătosului, ci să se convertească și să fie viu.

Lectura scurtă Is 30,15.18

Așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: În convertire și liniște vă veți mântui, în tăcere și speranță va fi tăria voastră. De aceea, Domnul așteaptă să se îndure de voi și se va scula să vă dea îndurare, căci
Domnul este un Dumnezeu al dreptății: ferice de toți cei care nădăjduiesc în el!

V. Întoarce-ți fața de la păcatele mele.
R. Și șterge toate nelegiuirile mele.

Ora a noua

Ant. Cu armele dreptății puterii lui Dumnezeu, să rămânem neclintiți în răbdare.

Lectura scurtă Dt 4,29-31

Când îl vei căuta, de acolo, pe Domnul, Dumnezeul tău, îl vei găsi dacă-l vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău. Și după ce ți se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, și vei asculta glasul lui; căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dum­nezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi și nu te va nimici; el nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinții tăi.

V. Jertfa plăcută lui Dumnezeu este duhul smerit.
R. Inima căită și smerită, Dumnezeule, tu n-o dis­pre­țuiești.

RUGĂCIUNEA DE ÎNCHEIERE

Dumnezeule, care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău iubit, întărește inimile noastre cu hrana cuvântului tău, ca, purificându-ne privirea lăuntrică, să ne putem bucura de vederea gloriei tale. Prin Domnul.

Să-l binecuvântăm pe Domnul.
R. Mulțumim lui Dumnezeu.

Vesperele

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.
R. Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi.
V. Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
R. Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

IMNUL

Pleacă-ți urechea, bunule Tată,
Spre ruga noastră înlăcrimată.
Îți cerem milă și îndurare
În timpul sfânt al Postului Mare.

Să se ascundă nimeni nu poate,
Faptele noastre tu le știi toate.
Noi ne întoarcem iar către tine,
Tu ne arată calea spre bine.

Ne recunoaștem faptele rele;
Mila ta, Doamne, să ni le spele
Și spre-ndreptare să ne îndrume,
Ca să se-nalțe sfântul tău nume.

Prin pocăință, post și-nfrânare,
Vrem să apară voința tare
De-a nu ne-ntoarce nicicând, Părinte,
La viața tristă de mai-nainte.

Mâna-ți deschide, darnică, plină.
Dă-ne putere, dă-ne lumină.
Postul ce-l facem, roade să poarte
Acum, în viață, și după moarte. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sceptrul puterii tale îl va trimite Domnul în strălucirea sfinților.

Psalmul 109 (110), 1-5,7
Mesia - rege şi preot

El trebuie să domnească până ce Dumnezeu îi va pune pe toţi duşmanii săi sub picioare (1Cor. 15,25).

Aşa vorbeşte Domnul către Domnul meu:
„Şezi la dreapta mea *
până ce voi pune pe duşmanii tăi
aşternut picioarelor tale”. -

Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: *
„Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!”
În ziua puterii tale, †
tu domneşti strălucind de sfinţenie; *
din sânul aurorei, ca roua, te-am născut.

Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău: *
„Tu eşti preot în veci
după rânduiala lui Melchisedec!”
Domnul este la dreapta ta, *
el va zdrobi regi în ziua mâniei sale.

Va bea din pârâu pe cale *
şi, de aceea, îşi va înălţa capul.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Sceptrul puterii tale îl va trimite Domnul în strălucirea sfinților.

Ant. 2 Acela pe care îl adorăm este singurul Dumnezeu. El a făcut cerul și pământul.

Psalmul 113 B (115)
Laudă Dumnezeului adevărat

V-aţi întors de la idoli la Dumnezeu, ca să-i slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat (1Tes. 1,9).

Nu nouă, Doamne, nu nouă, †
ci numelui tău dă mărire *
pentru bunătatea şi fidelitatea ta.
De ce să spună păgânii: *
„Unde este Dumnezeul lor?”
Dumnezeul nostru este în ceruri *
şi face tot ce voieşte.

Idolii lor sunt argint şi aur, *
lucrarea mâinilor omului.
Au gură, dar nu vorbesc; *
au ochi, dar nu pot să vadă;
au urechi, dar nu aud; *
au nas, dar nu pot să miroasă;
au mâini, dar nu pipăie; †
au picioare, dar nu pot să meargă; *
din gâtul lor nu iese nici un sunet.
Ca ei vor fi cei care i-au făcut *
şi toţi cei care se încred în ei.

Casa lui Israel nădăjduieşte în Domnul: *
el este ajutorul şi scutul lor.
Casa lui Aron nădăjduieşte în Domnul: *
el este ajutorul şi scutul lor.
Cei ce se tem de Domnul nădăjduiesc în Domnul: *
el este ajutorul şi scutul lor.

Domul îşi aminteşte de noi *
şi ne binecuvântează;
va binecuvânta casa lui Israel, *
va binecuvânta casa lui Aron;
Va binecuvânta pe toţi cei ce se tem de Domnul, *
pe cei mici şi pe cei mari.

Domnul să vă facă rodnici *
pe voi şi pe fiii voştri!
Să fiţi binecuvântaţi de Domnul, *
care a făcut cerul şi pământul.

Cerurile, cerurile sunt ale Domnului, *
pământul însă l-a dăruit fiilor oamenilor.
Nu morţii te vor lăuda pe tine, Doamne, *
nici toţi cei ce coboară în împărăţia tăcerii,
Ci noi, cei vii, îl binecuvântăm pe Domnul *
de acum şi până în veac.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Acela pe care îl adorăm este singurul Dumnezeu. El a făcut cerul și pământul.

Ant. 3 Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ci l-a dat pentru noi toți.

Cântarea 1Pt 2,21b-24

Pătimirea de bunăvoie a lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu

Cristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă exemplu, *
ca să mergeți pe urmele sale.
El nu a săvârșit păcat *
și nici nu s-a găsit înșelăciune în gura lui.
Insultat fiind, nu a răspuns la insultă, †
chinuit fiind, nu amenința, *
ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecă cu dreptate.

El însuși a purtat păcatele noastre în trupul său, *
pe lemnul crucii, pentru ca noi, murind pentru păcat,
să trăim pentru dreptate; *
prin rănile lui ați fost vindecați.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ci l-a dat pentru noi toți.

LECTURA SCURTĂ Cf. 1Cor 9,24-25

Nu știți voi că cei care aleargă pe stadion, toți aleargă, însă numai unul primește premiul? Alergați în așa fel ca să-l câștigați. Orice atlet renunță la toate. Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare. Însă noi, pentru una nepieritoare.

RESPONSORIUL SCURT

R. Arată-ți, Doamne, milostivirea, * pentru că ți-am greșit ție! Arată-ți.
V. Cristoase, ascultă rugăciunea noastră. * Pentru că ți-am greșit ție! Slavă Tatălui. Arată-ți.

Ant. la Magnificat: Nimănui să nu spuneți cele văzute, până când Fiul Omului nu va învia din morți.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE - MAGNIFICAT LC 1,46-55

Tresăltarea în bucurie a sufletului în Domnul

Sufletul meu *
îl preamăreşte pe Domnul
şi duhul meu tresaltă de bucurie *
în Dumnezeu, mântuitorul meu,
căci a privit la smerenia slujitoarei sale. *
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, *
şi numele lui e sfânt.
Milostivirea lui rămâne din neam în neam *
peste cei ce se tem de el.

A arătat puterea braţului său, *
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *
şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, *
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale.

L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, *
amintindu-şi de îndurarea sa,
după cum a promis părinţilor noştri, *
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Nimănui să nu spuneți cele văzute, până când Fiul Omului nu va învia din morți.

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ

Să-i aducem pururea mulțumiri lui Cristos, capul și învățătorul nostru, care a venit să slujească și să facă bine tuturor. De aceea, să-l rugăm cu umilință și încre­dere:
Vizitează, Doamne, familia ta!
Doamne, fii alături de episcopii și preoții Bisericii tale, pe care i-ai făcut părtași la misiunea ta de cap și păstor,
– pentru ca, prin tine, să-i aducă pe toți la Tatăl!
Îngerul tău să-i însoțească pe cei care călătoresc
– ca să-i ocrotească de orice primejdie pentru trup și pentru suflet!
Învață-ne să slujim oamenilor,
– ca să te imităm pe tine, care ai venit pentru a sluji, nu pentru a fi slujit!
Fă ca, în orice comunitate omenească, toți să se ajute frățește unii pe alții,
– ca să alcătuiască o cetate puternică, avându-te în mijloc pe tine!
Fii îndurător față de toți cei răposați
– și primește-i în lumina feței tale!

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.

RUGĂCIUNEA DE ÎNCHEIERE

Dumnezeule, care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău iubit, întărește inimile noastre cu hrana cuvântului tău, ca, purificându-ne privirea lăuntrică, să ne putem bucura de vederea gloriei tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care, fiind Dumnezeu, împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin.

Domnul să ne binecuvânteze, să ne apere de orice rău, şi să ne ducă la viaţa cea veşnică. Amin.

Completoriul

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.
R. Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi.
V. Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
R. Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Examen de conştiinţă.

Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi vouă fraţilor, că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea :
(Bătându-şi pieptul, continuă:)
din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea
(apoi continuă:)
De aceea rog pe Sfânta Fecioară, pe toţi îngerii şi Sfinţii şi pe voi, fraţilor, ca să vă rugaţi pentru mine la Domnul Dumnezeul nostru.

P. Să aibă milă de noi atotputernicul Dumnezeu şi iertându-ne păcatele, să ne ducă la viaţa cea veşnică.

IMNUL

O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare;
Toată bezna o alungă raza ta strălucitoare,
Cum Biserica îți cântă, ești Lumină din Lumină,
Pentru cei ce te contemplă fericire ești deplină.

Câtă vreme peste fire noaptea neagră e stăpână,
Mâna ta asupra noastră cu iubire să rămână.
Mădularele trudite să găsească tihnă-n tine,
Să ne fie somnul dulce și visările senine.

Deși ochii în neștire dorm cu pleoapele închise,
Urmărind ce-aduc privirii iluzoriile vise,
Inima rămâne trează, pentru tine-n somn să bată.
Către noi cu drag ți-arată fața ta cea minunată.

Când suntem sub vraja nopții și a viselor domoale,
Apărat de întuneric, duhul rău ne dă târcoale.
Să nu-ngădui ca dușmanul cel viclean să ne răpună.
Te rugăm trimite-un înger să ne ia sub paza-i bună.

O, Cristoase, îți aducem jertfa buzelor curate;
Rugăciunea de-nchinare, tu primește-o, Împărate.
Tată veșnic, de asemeni, îți aducem fiecare
Ca și ție, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin.

PSALMODIA

Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopţii.

Psalmul 90 (91)
Sub ocrotirea Celui Preaînalt

Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni (Lc 10,19).

Cel care locuieşte sub ocrotirea Celui Preaînalt *
și se odihneşte la umbra Celui Atotputernic
Îi spune Domnului: †
“Tu eşti locul meu de refugiu şi fortăreaţa mea, *
Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”.

Căci el te va elibera din laţul vânătorului *
și de ciuma pustiitoare.
El te va acoperi cu aripile lui †
și vei găsi refugiu sub penele sale; *
fidelitatea lui îţi va fi scut şi pavăză.
Nu te vei teme nici de spaima nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua, †
nici de ciuma care se răspândeşte în întuneric, *
nici de molima care bântuie în plină zi.

Vor cădea alături de tine o mie, †
și zece mii la dreapta ta, *
dar de tine nimic nu se va apropia.
E de ajuns cu ochii să priveşti *
și vei vedea răsplata păcătoşilor.
Pentru că ai spus:
“Tu, Doamne, eşti locul meu de refugiu” *
şi pe Cel Preaînalt ţi l-ai ales adăpost,
nici un rău nu te va lovi, *
nici o nenorocire nu se va apropia de locuinţa ta,
pentru că el le va porunci îngerilor săi *
să te păzească pe toate căile tale.

Ei te vor purta pe mâini, *
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de piatră;
vei păşi peste lei şi peste vipere *
și vei călca în picioare pui de lei şi balauri. -

Pentru că nădăjduieşte în mine, îl voi salva, *
îl voi ocroti, pentru că îmi cunoaşte numele.
Când el mă va chema, eu îi voi răspunde, †
voi fi alături de el în necazuri. *
Îl voi elibera şi-l voi preamări.
Îi voi dărui viaţă lungă *
și îi voi arăta mântuirea mea.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopţii.

LECTURA SCURTĂ Ap 22,45

Ei vor vedea faţa Domnului, iar numele său va fi pe frunţile lor. Nu va mai fi noapte acolo şi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor.

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinţez sufleul meu. În mâinile tale.
V. Ne-ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului, * îţi încredinţez sufletul meu. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh. În mâinile tale.

Ant. Mântuieşte-ne, Doamne, când veghem, ocroteşte-ne când dormim, ca să veghem cu Cristos şi să ne odihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE - NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32

Cristos - lumina neamurilor şi slava lui Israel

Acum slobozeşte pe slujitorul tău, Stăpâne, *
după cuvântul tău, în pace,
căci au văzut ochii mei *
mântuirea ta,
pe care ai pregătit-o *
înaintea tuturor popoarelor,
lumină spre luminarea neamurilor *
și slava poporului tău, Israel.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Mântuieşte-ne, Doamne, când veghem, ocroteşte-ne când dormim, ca să veghem cu Cristos şi să ne odihnim în pace.

RUGĂCIUNEA DE ÎNCHEIERE

Să se înalţe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagă cu umilinţă ca, după ce am celebrat astăzi taina învierii Fiului tău, să ne odihnim în pacea ta feriţi de toate relele şi să ne trezim bucuroşi de a-ţi aduce laudă. Prin Cristos.

Noapte liniştită şi sfârşit bun să ne dea nouă atotputernicul Dumnezeu.
R. Amin.

Sub ocrotirea ta alergăm, preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nu ne dispreţui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieşte pururea de toate primejdiile, Fecioară slăvită şi binecuvântată. Amin.