Recent, joi, am prezentat tema ``Caracterul`` la Psihologia Personalităţii. M-am dus în faţa clasei, m-am aşezat pe scaun şi am început a povesti. Nu sunt genul de persoana care se emoţionează când vine vorba despre public speaking. Am observat că draga mea Julie se uita fără să clipească şi mă gândeam că s-a întamplat ceva rău, poate am zis ceva nepotrivit. Fetele m-au ascultat foarte atent, profesoara mai dădea din cap în semn de acord cu cele spuse de mine. A fost linişte mortală! Mă neliniştea acest lucru.
Am terminat de povestit cum caracterul se formează pe parcursul vieţii, o persoana nu se naşte cu caracter, acesta se dezvoltă în timp şi altele.
... Apoi am primit... aplauze! Pentru ce? Nu ştiu! dar ştiu ca m-au făcut să mă simt bine. Profa a zis ca parcă a ascultat un speech. Să fie fost un comentariu pozitiv/ negativ?
Ideea la care doresc să ajung e că lucrurile mici ne fac să ne simţim oameni mari, demni de ceea ce facem, mândri că suntem apreciaţi pentru munca noastră. Acest lucru stă la baza formării unui caracter solid, a unei personalităţi în devenire.
Concluzie: fiţi atenţi la ce se întamplă în jurul vostru, la lucrurile pozitive/negative, căci noi, oamenii vrem să devenim ceea ce alţii vor să fim, dar având la bază propriile atitudini şi a altora. Nu uitaţi să apreciaţi o persoană atunci când merită, deoarece acest lucru nu costă nimic!
Fetelor, va mulţumesc din suflet!
