Stiti zilele sau serile alea cand intri in casa, incui usa, si te prabusesti in fotoliu. Imbracata, incaltata, cu geanta pe umar, pe intuneric (deci e seara 
) si stai asa, intr-un prelungit “kak ăi tak ăi?” Nu, nu sunt deprimata, Doamne fereste, chiar sunt bine. Dar nu stiu de unde, din ce colt al mintii mi-a iesit la “lumina” o amintire. Aveam vreo 12-13 ani si am vazut un film, cred ca era australian. Eu eram exact la granita dintre “pupsici” (papusele sovietice) si “lumea mare”. Eram in momentul in care incepeam sa vad bine si clar, sa inteleg, sa urmaresc lucid ce se intampla (sau nu) prin viata noastra.
Filmul. Era o fata, de vreo 30-35 de ani, draguta, cu apartamentul ei, cercetator stiintific la nu mai stiu ce institut important. Singura. Dezamagita de un barbat care o mintise (de fapt si-a ascuns statutul marital). Saturata de intalnirile organizate de prieteni si familie. Culta (o tot aratau in film cum merge la concerte simfonice si-si reinnoieste abonamentul la biblioteca). Intr-o zi, pleaca la o conferinta in alta tara. In avion, face cunostinta cu un El. La conferinta i se propune un job in alt oras, alta tara. La intoarcere acasa, incepe sa se vada cu El. Si aici incepe stresul. Ii tot amana pe cei cu jobul nou, ca sa-si dea seama ce e cu El. El o grabeste sa refuze jobul in alta tara, pentru ca e sigur ca trebuie sa ramana impreuna. Ea e incurcata. Fericita si nefericita in acelasi timp. Stiti cu ce s-a terminat filmul? Intr-o zi, obosita de tot ce se intampla cu ea, trece pe langa un centru de relaxare. Intra si plateste o ora de masaj. Maseuza o intreaba (de curtoazie) cum o cheama si ce profesie are. Si eroina noastra, incercand sa-i raspunda la intrebare, se pune pe un plans din ala zdravan, cu hahaieli si excese de mucozitati. Asa si s-a terminat filmul. M-am gandit zile intregi, oare ce a ales femeia: barbatul sau orasul nou?
Nu pot sa mint, sa zic ca nu am de facut nicio alegere acuma. Evident, nu suntem in film, ca sa trebuiasca sa aleg intre chestii mari – alte orase, alti barbati , alte joburi …
Toti, zilnic, facem alegeri, mici sau mari, importante, sau chiar cruciale.
Ce vreau eu? Eu vreau sa ma intrebe cineva cum ma cheama si ce profesie am. Eu aleg masajul. Eu am inteles cu ce s-a terminat filmul.
