- Ai citit Sanaev?
- Nu. Dar cine e?
- E unul. Bun. O sa-ti placa. Si nu pentru ca toata lumea’l citeste 
.
Imediat scot de pe net «Похороните меня за плинтусом», Павел Санаев.
„Când o să mor, să mă îngropaţi după plintă în casa mamei, ca să o pot vedea în fiecare zi.” – de aici si vine ciudata, parca, denumire a cartii.
“Unu, doi, unu, doi… numele meu este Saşa Saveliev. Sunt elev în clasa a doua şi locuiesc cu Bunica. Şi cu Bunicul. Mama m-a schimbat pe un pitic vampir şi m-a părăsit. De atunci atârn ca un crucioi de gâtul Bunicii. Şi asta se întîmplă de la patru ani…”
Cand am scos-o la imprimanta, am aruncat un ochi curios pe ea. Si nu m-am dezlipit de pagini pana nu am terminat de citit ultimele cuvinte … Am iesit de la serviciu, am mers cu metroul, am descuiat usa, am intrat, m-am asezat pe pat si am ramas asa pana nu am terminat de citit.
A fost o lectura perfecta. O sarbatoare a sufletului. Usor de citit, plans cu hohote de ras, ras cu lacrimi amare, oftat, iar ras. O carte pe care am recomandat-o si chiar am impus cativa oameni sa o citeasca. Nu stiu daca s-a tradus in romana … Dar chiar si tradusa si adaptata de cel mai iscusit maestru, cred ca s-ar pierde cate ceva, pe drum.
Am emotii. Maine ma duc la Bulandra sa vad dramatizarea lui Yuri Kordonsky. O distributie de exceptie, am tremurat deja, citind cronicile si simplele pareri a simplilor oameni despre piesa. Nu va povestesc cat de greu a fost sa fac rost de bilete. A trecut doar o luna de la premiera. Sa-mi traiasca prietenii si prietenii lor 
.
Am mari emotii, dar sunt sigura ca maine voi avea o seara fabuloasa. De-abia astept…
