La fel a procedat și Rahela, soția care nu putea să aibă copii: a dat roaba sa soțului pentru ca copilul care se va naște să fie a ei și astfel să păstreze iubirea soțului ei. Ideea însă a plăcut și celeilalte soții, Lea care a procedat la fel. Pînă la urma nașterea de copii a ajuns să fie o luptă pentru păstrarea dragostei soțului. Roaba celei mai puțin iubite soții, mai naște încă un copil, al șaptelea în familie. S-ar părea că era mare noroc că s-a mai născut un copil, și de aceea l-au numit Noroc pe copilaș. Ideia însă nu era aceasta. Numele copilului era pus în cinstea zeului norocului Gadh, un zeu care nu avea nimic a face cu Yahweh – Dumnezeul evreilor. De fapt copilul era închinat altcuiva, decît lui Dumnezeu, era închinat unui idol. Atît Lea cît și Rahela erau verișoarele lui Iacov, care ulterior i-au devenit soții. Însă un lucru era deosebit: Iacov, fiul lui Isaac era unul din patriarhii credincioși lui Dumnezeu, pe cînd soțiile pe care și le luase erau fete babiloniene, cu obiceiuri diferite, cu dumnezei diferiți și respectiv cu mod de viață diferit. Iacov a făcut una din cele mai mari prostii căsătorindu-se cu fete care nu erau din poporul lui Dumnezeu, iar mai tîrziu a regretat prostia pe care a făcut-o. Viața lui a fost distrusă, familia distrusă, copiii lui au ajuns niște destrăbălați, oameni cruzi, oameni care nu-și respectau cuvîntul, oameni invidioși, iar toate aceste caracteristici nu au fost decît reflecția combinării valorilor unor femei care nu-l cunoșteau pe Dumnezeu (în schimb cunoșteau toate zeitățile pe de rost) și a valorilor unui bărbat condus de Dumnezeu. Combinația respectivă a dat un eșec al cărui răsunet s-a dus peste veacuri.
Pentru a face o comparație dintre situația lui Iacov și prezent, îți propun următoarea comparație: tu credincios sau credincioasă te căsătorești cu cineva care nu este din familia lui Dumnezeu, are alte principii, alte idei, alte ocupații decît ale tale. Probabil te-ai căsătorit cu respectiva persoană pentru aparențe, pentru a nu fi singur/singură, iar la un moment începi să realizezi că valorile vă sunt diferite, că felul de închinare este diferit, că totul în viața voastră a devenit diferit. Și colac peste pupăză, se naște un copil, iar cel necredincios îi dă un nume minunat de genul: Lucifer, Iconiță, Răstignire, Budha, Crișna, Vișna sau altul dintre numeroasele nume idolești. Cred că ar fi cea mai aprigă lovitură dată ție. Persoana care o iubești, cu care ești căsătorit, dar care nu este pe malul pe care ești tu, dă un nume idolesc copilului și în felul acesta reneagă creadința ta, iar copilul îl închină unui idol. Ce ți-ar veni să faci: să te spînzuri nu poate, să o spînzuri tot nu se poate… Singurul lucru care îți rămîne este să urli de durere și să-ți muști mîinile că ai intrat în așa fel de legămînt.
Dumnezeu pe parcursul întregii istorii descrisă în Biblie a fost aprig împotrivă idolilor, chipurilor cioplite, lucrurilor făcute de mîini omenești destinate închinării. Dumnezeu a pedepsit cu moarte, cu exil, cu distrugere închinările aduse idolilor. Voi analiza lucrurile respective într-o serie de articole închinate atitudinii lui Dumnezeu față de idolatrie și idoli. Va continua…
