10 martie, 1984. O zi cam friguroasă pentru începutul de primăvară. Republica Moldova este încă parte a Uniunii Sovietice. Într-o maternitate din Rezina, un orăşel mic de provincie, situat pe malul Nistrului, o tânără de 22 de ani aşteaptă venirea primului său copil pe lume. Aşteaptă de 2 zile. Travaliul a început pe 8 martie, de ziua femeii, dar s-a prelungit două zile. Probabil micuţul a hotărât că nu este cazul să-i deranjeze pe toţi în zi de sărbătoare.
Ora 8 dimineaţă, aceeaşi zi - 10 martie. Fătul îşi zice “fie ce-o fi” şi se decide să intre în lumea mare. Cum pe vremea aceea aparatele nu-ţi puteau spune dacă este băiat ori fetiţă, toţi aşteaptă cu sufletul la gură noutatea. E băiat. Primul copil în familie, destul de zgomotos şi decis să trăiască. Aşa că i-au zis Vitalie. Vitalie de la viaţă. Au trecut 27 de ani de atunci. Copilul este Vitalie Cojocari, subsemnatul, iar tânăra este mama mea. Cu această ocazie, ziua mea de naştere, îi mulţumesc că mi-a dat viaţă…