De pe cînd sunt prin părţile astea mi-a fost dat să aud istorioare halucinante despre 8 Martie. Ba că e ziua prostituatelor, ba că e ziua funebră în care au murit foarte multe femei de la o fabrică textilă...istorisite nu doar de italieni, ci mai mult de italience. Şi vreţi să sărbătorim moartea femeilor pe care trebuie să le cinstim pentru că au murit în luptă cu discriminarea dintre sexe? Şi alte istoare despre Zetkin..
Eu le-am ascultat pe toate şi deşi pregăteam o colivă să pun pe blog în loc de o felicitare azi dimineaţă, am zis că nu ar strica să caut pomelnicul pe google. Şi iată ce am găsit, domnii mei.
Sărbătoare a început a fi celebrată în SUA în 1908 pe 8 Martie pentru motivele nobile pe care le ştim noi. Incendiul a avut loc în 1911 pe 25 Martie. Nu zic că nu are nici într-o mînecă una cu alta...zic că uneori..cînd ne înfruptăm dăm vina pe boală..şi atunci cînd nu primim flori...pe incendii, prostituate şi alte vietăţi.
Doamnele şi domniţele mele, să fie sau să nu fie azi 8 Martie...să fiţi mereu flori în grădina vieţii. Să vă miroase frumos gura a cuvinte pline de bunătate şi gingăşie...să fiţi sfătoase şi dulci cu bărbaţii din preajma voastră care vă sărbătoresc frumuseţea şi dragostea nu doar azi...ci în FIECARE zi, nu doar cînd vă pierd, ci mereu cînd îşi lasă capul obosit în poala voastră, cînd adulmecă culinăria voastră...Şi dacă tot am luat vorba de femei emancipate...care trec şi ele prin toamne şi ierni...să se găsească întotdeauna soarele...care ar desena zîmbetul pe chipul vostru...Şi dăruiţi dragoste...cît mai sunteţi vii.
şi nu aş fi eu dacă nu brodez şi nişte strune de chitară aici..
