Mie 8 martie ca sarbatoare nu-mi place. Ca zi de primavara, cu soare afara – da. Dar atat. Partea buna este ca ne lasa mai devreme acasa si o sa am juma’ de zi sa ma plimb si sa-mi “fac de cap”. Cred ca o sa fac un tur prin centrul vechi. Dar dupa, cel mai probabil o sa ma duc acasa sa fac ceva util :) . Un spalat, un calcat, un bors :) . Glumesc :) .
Ma uitam dimineata la oamenii din metrou. Fetele – mai aranjate. Cu ochii mai stralucitori. Cu un altfel de zambet, cu o speranta parca … Aproape fiecare stia ca azi ar cam trebui colegul/seful/iubitul/fratele etc sa-si faca datoria (asa trebuie … asa scrie in normele de convietuire intr-o societate “normala”). Barbatii – mai mahniti si deranjati probabil de pretul de azi al florilor.
Si eu aveam ochii stralucitori. Inca nu stiam ca la 12.00 voi pleca de la munca. Dar ieri, dupa ce am avut parte de cel mai tare “kak ăi tak ăi?” din ultima parte de an, seara am facut o mica sedinta – eu cu mine. Ok, s-a intamplat ce s-a intamplat. Ok, nu a fost chiar frumos. Ok, nu m-am asteptat. Ok, minciuna cam nu se iarta. Dupa o evaluare a situatiei, m-am gandit sa caut un sens. Sa inteleg de ce s-a intamplat asta. Tot de pana ieri si mai ales “asta” de ieri.
Si, am inteles. Cum zice prietenul meu de departe, “am vkliucit mozgul”:).
Si atunci totul a devenit simplu si clar. Si iar am stiut sa respir usor. Este un sentiment senzational.
Nu am cum sa va impartas tot ce s-a intamplat, cum m-am enervat, cum “m-a dezamagit”, “Da’ tu, Da’ El”, cum am stat sa ma gandesc, cum am inteles, cum “m-am luat in maini :) “.
Ce pot sa zic – daca esti sincer si obiectiv, si evaluezi corect toate datele problemei, fara nicio frica, este imposibil sa nu intelegi de ce ti s-a intamplat ASTA. Indiferent cat de nedrept ti se pare. Sa nu credeti ca sunt o femeie elevata, cu mega-experienta vietii, care reuseste sa-si deschida inima si sa-si pastreze sufletul curat non-stop. Si in intelepciunea ei mareata, reuseste sa descopere si sa indrepte la timp greselile vietii. NU. Am avut si am destule bube. Pe unele le ung cu “zelionka”, altele imi lasa semne, altele nici nu se vad, dar dor ca naiba …
… Si azi, chiar daca nu sunt de acord cu aceasta sarbatoare inventata de Klara Tzetkin, sarbatoare fara niciun fel de semnificatii profunde pentru mine, voi serba si eu “una alta” :) .
Mi-am sunat, totusi, mamele din familie si le-am urat “La multi ani” de Ziua Mamei, din inertie si de dragul vremurilor de demult, cand inca nu stiam ca ziua femeii e categoric in fiecare zi :) .