Peste noapte, vântoasele au înfoiat măselele soarelui cu lipsă de măsură, încât, de dimineață, ăsta, cunoscut în lumea interlopă și sub numele de astrul zilei, Helios - pentru băieți, se apucase să lumineze mai devreme decât de obicei, dar lumina ca bezmeticul, cu pupilele dilatate, nu bag mâna-n exploziile lui fierbinți că n-a luat și un strop de acid pe vârful limbii, în partea a doua mai cu seamă, de pe la 2 minute și 14 secunde (eu ți-am spus să iei lămpașul cu tine, omule, când urci după cucuruz) - tare mi-e că a scris soarele la scrisori amoroase toată noaptea, a lins soarele la timbre cu acid și, din greșeală, s-a trezit ceva mai la nord decât de spune compasul - la nord-est. Dar și când o făcu...: surle și trâmbițe, îngânate de orgi bisericești, cortina mi-ți-se despică în două părți egale și laterale, nici un nor, nici un puf, doar tusea și junghiul invidiei. Și dă-i cu sacul cu porumb pe scara podului, nu-i greu să numeri zapii și napii. De cu seară, soarele apuse într-o portocală, maare-maare și rece. Eu zic să-i dai drumul: The Prodigy Weather Experience