Am fost la magazin mult timp, poate prea mult, trebuie să mă frezez. Am haine noi, sunt stranii neobişnuite, sunt frumoase, dar la nebunie incomode, sunt noi, trebuie cumva să le acomodez după mine - să fac faţă. Arăt extravagant, unele părţi ale corpului sunt goale, dar haine bune, călduroase. Într-o haină pot îmbla şi vară, şi iarnă, pîn ce mă voi sătura de ea, pîn ce voi înţelege că îmi trebuie alta. nuştiu dacă le voi purta peste ani, dar acum sunt. nuştiu dacă îmi plac, multe ce nuştiu, nesiguranţă, dar este speranţa de a le acomoda pentru mine. Era scumpă, mult m-am învîrtit prin jurul ei pîn ce am înţeles că îmi terbuie.***Interesantă idee de a schimba hainele, ne scimbăm cu timpul ce mai creştem puţin, dar cum suntem noi înşine? acolo unde nu putem scimba hainele? Eul scris aici, defapt e fiecare din noi, ajungînd la o anumită perioadă a vieţii noastre, înţelegem că totul de la un moment e puţin altfel, părcă deja şi barbă am, familie, copii, nu putem fi mereu aceeaşi, ne schimbăm odată cu timpul şi evenimentele care ne înconjoară. E frumos faptul, nu numai dacă te schimbi, dar înţelegi cum s-a petrecut aceasta.
***Unde mă duci viaţă?
