Nu homosexualii reprezintă o problemă pentru Republica Moldova, ci organizaţiile non-guvernamentale care prin paravanul „combaterii discriminării”, încearcă să modeleze societatea moldovenească după bunul său plac.
Societatea moldovenească este ca un organism lipsit de imunitate, asupra căruia oricine, oricând, venit de pe aiurea, poate pune experienţe după bunul său plac. O astfel de situaţie este determinată de lipsa unei concepţii naţionale a statului în ceea ce priveşte politica de apărare a instituţiei familiei.
O mare parte a documentelor care reglementează această sferă sunt copiate din rapoartele şi documentele unor organizaţii internaţionale, care nu au nimic în comun cu interesele naţionale ale Republicii Moldova.
Toate guvernările au ignorat problemele sociale fundamentale, lăsându-le pe seama un instituţii străine, care s-au grăbit, asemenea unor paraziţi, să-şi impună propria agendă, diferită de cea a cetăţenilor Republicii Moldova.
O atitudine „anti-gay” nu mai este actuală. Ţinta mişcărilor care pledează pentru apărarea valorilor tradiţionale ale familiei trebuie să devină activitatea antinaţională a organizaţiilor finanţate din exterior (Amnesty International Moldova, UNFPA, componentele “Coaliţiei Nedisciminare” etc.), ai căror obiective şi scopuri trebuie developate, ai căror adevărată faţă trebuie descoperită opiniei publice din ţară. În acelaşi timp, mişcările „pro-familia” trebuie să propună şi să-şi impună clasei politice propria agendă, radical diferită de politica oficială, care ar corespunde valorilor noastre tradiţionale şi intereselor cetăţenilor Republicii Moldova. Ar fi timpul ca oamenii conştienţi, care au mai rămas prin ţară, să treacă de la strategia defensivă la una ofensivă.
Filed under: reвaLюtzie
