Azi e 1 Martie. Martisoare, zambile, lalele, dedicatii, imbratisari. Nu este un secret pentru nimeni, este luna mea. Iubesc luna Martie cu toata culoarea ei, cu prospetimea ei, cu surprizele ei …
Aseara m-a sunat un prieten bun, de departe. O ora si 41 de minute la telefon, si inca cateva sms-uri dupa asta :) . Am pierdut episodul din Friends, episodul din Grey’s Anatomy. O altfel zi de luni :) .
Am ras de s-a zguduit blocul, m-am plans, m-am laudat, mi-am facut planuri. Mi-a povestit o chestie, pe care v-o impartas mai departe. O chestie care mi-a reamintit de ce el este prietenul meu.
Era intr-o seara intr-un restaurant japonez si la o masa alaturata era o fata, singura. (dupa cum stim, in strainatate, nu e nicio problema sa te duci seara singur intr-un local, pur si simplu :) ) Schimb de priviri, cateva zambete. Ea a intrat in vorba cu cineva de la alta masa. Prietenul meu a inteles ca e ziua ei. Venise si o prietena de-a ei. Si in acel moment el a simtit ca trebuie sa iasa din restaurant si sa-i cumpere un buchet de flori. Acolo nu ti-i orasul Chisinau, mic, cu flori de vanzare la fiecare intersectie de strazi, exact pentru momentul cand apare “ocazia” :) . Avea de mers vreo 20 de minute dus-intors (eu stiu cum el merge :) ca la olimpiada :) ). Evident, creierul a inceput sa’nghionteasca sufletul, bagand diverse stari de genul “Esti sigur?” “O fi bine?” “Da’ daca se uita ciudat? Da’ daca o sa pari un losi (elan :) )?” (citez – asa e cand “se vcliuceste mozgul”). Cert este ca in momentul in care s-a intors in restaurant, fata nu mai era acolo. Ce calculase el, cam cat ar dura cina, desertul … Pana iti aduce comanda, pana iti aduce nota … In fine, nu era acolo, dar el nu s-a intristat. Avea o stare de bine, de multumire si satisfactie. Ca a simtit. Ca a facut ce a simtit. Ca nu a lasat inoielile sa-l intoarca din drum, fara flori sau sa plece acasa gandindu-se “Da’ de ce nu?”. Este extraordinar, nu?
Florile au fost daruite unei alte straine pe strada, in drum spre casa.
Imi plac oamenii vii. Care simt si sunt nebuni, sunt spontani. Care risca, punand totul pe o singura carte. “Daca e sa pierd – sa pierd un milion, daca e sa iubesc – sa iubesc o regina” – cam asa suna un vechi proverb. Asa e si prietenul asta al meu.
Romantic, bun, nebun :) .
Da. Imi plac oamenii vii, care’mi amintesc cat de vie sunt si eu. O femeie vie, colorata si sofisticata :) .