M-am luat cu martisorul, cu ultima zi de iarna, cu influienta ultimelor 2 filme pe care le-am vazut si am uitat sa va povestesc cum a fost sambata la Johnny Raducanu si Ion Caramitru.
Aici, chiar doar cei care au fost vreodata emotionati de poezie ar trebui sa continue lectura. Nu arat cu degetul, nu rad, nu invinuiesc, dar sunt oameni care nu citesc deloc. Sau oameni care citesc, dar nu poezie, pentru ca cred ca-si pierd din ferocitate.
Chiar si eu ma sperii cand vad langa mine un barbat care rastoarna munti si muta mari, cum incepe sa-mi recite din Eminescu. E infricosator 
, dar placut, daca nu e in public .
Uitasem de poezie, de armonie, de leganatul strofelor, de jocul cuvintelor. Sambata, m-am lasat sedusa. De Ion Caramitru, pe care, de sambata, il apreciez altfel (am eu ce am cu el, dar asta e alt film). Cand au iesit pe scena, Johnny Raducanu si Ion Caramitru, erau emotionati. Niciodata nu stii ce public o sa ai, cat o sa transmiti, cate aplauze o sa primesti.
Eu niciodata nu am inteles, noi platim ca ei sa ne incante sau ei ne incanta pentru ca noi ii platim. Cine e castigatul? Cine pe cine “slujeste”? As vrea ca statul sa dea multi bani teatrelor si accesul sa fie liber. Sa vina toti care vor. Sau sa ne dea noua salarii mari, ca sa putem plati de 10 ori mai mult decat dam pe un bilet de intrare intr-o lume de aur …
Dar sa revin … Au intrat pe scena asa mirati si timizi, de parca erau 2 studenti in anul 2 la actorie. Cred ca se si tineau unul de altul, de parca au facut inainte de asta cine stie ce sotie in culise. O ora si jumatate de poezie invelita in acorduri de pian. Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Dan Verona, Miron Radu Paraschivescu, Lucian Avramescu si Ana Blandiana.
Sublim.
Va redau mai jos una din poeziile pe care am descoperit-o ieri. Nichita Stanescu.
Tinerii
Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma să rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare să se sarute
decât cu dintii.
