Este foarte greu să discuți cu persoanele negative. Chiar în cel mai bun lucru pe care l-ai făcut, sau există în general ei vor găsi lucruri proaste. În orice am face, este adevărat, pot exista și lucruri mai puțin bune, dar cel mai rău este faptul că în cazul lor aceste lucruri sar primele la vedere. Unii văd lucrurile rele, avînd un spirit critic. Nu însă și în cazul negativiștilor, ei nu vor face niciodată o analiza la ceea ce văd negativ, ci doar vor interpreta din punct de vedere negativ orice se întîmplă. Lipsă de încredere în sine pe care o au aceste persoane este foarte evidentă. Nu vor propune niciodată ceva de anvergură, nu vor participa niciodată la luarea deciziilor importante, în schimb vor critica bine deciziile pe care le iai sau le-ai luat.

În toate cazurile discuția cu astfel de persoane este distrugătoare: te simți gol, lipsit de putere, fără dorința de a mai face ceva. Nu știu de ce, dar au capacitatea de a face din orice discuție sau eveniment ceva rău și de a transmite starea aceasta și altora. După un șir de discuții cu așa persoană, începi să o eviți, iar în cazul cînd nu o poți evita din motive de rudenie, de genul mamă, tată, soție, soț, atunci vei ajunge să nu-i mai spui nimic din hotărîrile pe care le-ai luat, să eviți discuțiile cu el/ea, iar pînă la urmă vei ajunge să fugi de acasă numai să nu vezi persoana respectivă. Cam dur, nu? Dar adevărat, în schimb.

Suntem ființe sociale și avem nevoie de interacțiune cu alți oameni, avem nevoie de încurajări, sfaturi, avem nevoie de o persoană care să ne asculte… Și dacă e o persoană negativă, în locul unui “te iubesc” sau a unei încurajări va urma repede o “încurajare negativă” de care tocmai nu ai nevoie.

Să vedem ce spune Biblia despre astfel de oameni: cum se manifestă, rezultatul manifestului lor și cum pot fi schimbați.  În Biblie nu este întîlnit cuvîntul negativism, reprezentînd o calitate umană, în schimb putem găsi multe pasaje care reflectă bine această stare.

Psalmulul 50:19 vorbește despre o persoană religioasă, care crede în Dumnezeu, dar numai la nivel de afirmare cu gura. Felul lui de trai reflectă de fapt contrariul. Felul de vorbire este unul rău și distrugător. Autorul spune: Psalmul 50:19 Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

Psalmul 140:3 Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. Cuvintele au puterea de a da viață și de a distruge. De cîte ori nu și s-a întîmplat ca după unele discuții să fii la pămînt? Efectul cuvintelor, din păcate, poate fi ca otrava de năpîrcă, distrugător, ucigaș, iar cei negativi au uneori  sub limbă anume așa fel de cuvinte.

Psalmul 57:4 Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sînt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

Nu știu dacă ți s-a întimplat vreodată să te rănești, cînd durerea blochează orice capacitate de gîndire, cînd totul în jur este numai sînge, cînd nu mai poți reacționa. Dacă nu, să știi că Dumnezeu te iubește. Dar asta ți s-ar întîmpla dacă te-ar arde cineva, dacă ai fi rănit de sulițe, săgeți și săbii. Dacă nu ai această posibilitate, dar vrei tare să le încerci, poți discuta cu o persoană negativă, și efectul este garantat. Va continua…