Citeam niste notite mai vechi de-ale mele. Cateva pagini scrise in 2 mai, la mare. Cand le-am gasit, m-am bucurat ca un copil. Aveau miros de mare, de bere, de tigara, de guvizi, de … 2 mai. Anul trecut a fost primul, din 1982, in care nu am fost la mare. Si asta m-a cam marcat.
Asa, notitele … Scriam, pe plaja, ceva de genul: “Il vreau, dar nu acum. Mai stau un pic sa copilaresc. Il vreau, dar nu tot. Fara partile astea care ma scot din sarite, dar care sunt, totusi, adorabile. Il vreau, dar nu asa. Sa mai creasca. Nu, nu-l vreau. Nu-l vreau, ca daca o sa’l vreau, o sa’mi fie greu. Da’ poate el nu ma vrea? Ah, asa? Atunci, o sa-l vreau, acum. Si o sa-l fac sa ma vrea si dupa, mai vedem. Sau sa-l vreau mai tarziu? Il vreau sau nu?”
Era un joc: el meu cu mine, al meu cu el, al lui cu el, al lui cu altii. Din cand in cand se ciocneau 2 incapatanati orgoliosi copilarosi rigizi, provocau niste scantei, de se vedea pana in Argentina, dupa care se tineau departe unul de celalalt un timp, pana cand cei din Argentina nu rugau astrele sa mai vada odata un foc de artificii de asemenea proportii.
Candva, era greu de facut concesii. Daca cedam un singur centimetru, simteam ca pierd tot terenul, asa ca imi pazeam, stoic, teritoriul, pe care am sadit, crescut si altoit inchipuiri, aparente si false valori.
Era atat de important “pe partea cui e mingea”, incat nu concepeam sa nu raspund pe masura, si chiar mai mult. Lebada.
De fapt, si acum cred ca trebuie sa complici lucrurile numai daca stii sa le complici frumos. Daca nu te pricepi – nu ai fantezie sau har pentru asa ceva, limiteaza-te la lucruri simple.
In timp, am cam obosit sa impletesc atatea ganduri, sa am “asteptari”, sa am “pretentii”, sa aud “Lasa mai jos stacheta” si am luat o pauza. Doar urmaream ce se intampla in jur, dar m-am plictisit de moarte. Si m’am gandit ca inca mai am fantezie sa complic frumos niste lucruri. Intr-o maniera mai matura si eleganta, evident :) .
Si de cand sunt “back in business”, au inceput iar jocurile. Eu cu mine, eu cu el, eu cu altul, ei intre ei, ei cu altii.
Sunt atenta, chiar am inventat niste reguli noi, pentru ca nu am nici un chef sa pasesc pe niste greble vechi :) .
Si i-am rugat pe cei din Argenitina sa aiba putintica rabdare, ca acum suntem, cica, mai adulti si mai prudenti :) .