“Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.” Jorge Luis Borges
Obisnuim sa tratam cu mai multa atentie, sa acordam mai mult timp, sa ne exprimam, cumva, sentimentele, mai ales cand vine vorba de o persoana de sex opus, fata de care nutrim anumite simtiri (oricat de incerte 
) si cu care facem niste planuri (nici acelea cele mai sigure).
Da, stim, una bucata femeie si una bucata barbat sunt lasati pe pamant sa se uneasca si sa aiba grija de continuarea speciei umane. Ca asa este “normal”. Si asa se intampla: ne cautam, ne gasim, ne alungam, ne iubim, ne ferim, incercam, ezitam, plecam, ramanem. Pentru moment sau pentru totdeauna.
M-a intrebat cineva zilele trecute daca am trait marea iubire sau, din toate iubirile mele, care a fost cea mai mare? Nu stiu care e media “normala”, daca am iubit prea multi, prea putini sau deloc. Partile proaste le-am uitat, le-am uitat cu adevarat, nu doar le-am ascuns. Dar, de fiecare data a fost sincer, intreg, din toata inima. Nu a contat niciodata distanta, diferenta sau lipsa.
Uneori, aparea ca un fulger, care aprindea un copac, de la care se aprindea altul, pana ardea toata padurea. Pana nu mai avea ce sa mai arda. Si inima mai incerca sa ma trimita pe locul fostei paduri, sa astept macar o scanteie, dar, in viata, dupa foc vine ploaie, dupa ploaie vine vant si dupa vant vine iar soare. Intotdeauna.
Uneori, era cineva de langa mine. Tot timpul langa mine, care devenea brusc de neinlocuit cand pleca. Si cu cat pleca mai departe, cu atat intelegeam ca locul lui era de fapt langa mine si invers. Si cu cat ne enervam mai mult ca nu ne-am dat seama la timp, cu atat mai frumos construiam noul “noi”, in orase diferite.
Uneori, era doar in capul meu. Alegeam tot felul de personaje imposibile, pentru ca scriau frumos, cantau intr-un fel anume sau conduceau, onorabil, grupuri intregi de oameni intr-o anumita directie.
Uneori, se intalneau intr-un moment “oportun”, doua singuratati, care, pentru o perioada, aveau grija unul de celalalt. Iar cu timpul, grija, impreuna cu siguranta, protectia si “adapostul”, “se transformau” intr-o relatie reala, de iubire. Pana nu fulgera … si se aprindea un copac, in alta padure.
Am fost si rea, am fost si buna, am fost si la pamant, si deasupra tuturor, dar nu am facut niciodata comparatii.
De fiecare data, era o sarbatoare a inimii, de care profitam din plin, pentru ca, invatasem deja, se poate termina oricand. Si bucuria de a simti fiori este la fel. Este placut de fiecare data.
La fel e si cu prietenii. Cu fiecare traiesti experiente unice. Care nu se mai repeta. Cu unul ti-e pur si simplu usor si simplu, altul iti da energie, altul iti da avant, unul te intelege, de la unul inveti, de la altul ceri sfaturi.
Fiecare experienta este importanta si trebuie sa ne dam seama de ce ne este data s-o traim.
Mare om Jorge Luis Borges .
