Iar voi spune că e tot ce-am citit mai bun până acum.
N-am pretenții de critic literar, dar cred că anume așa arată o descriere perfectă.
Frumoase personaje.
Foarte frumoasă Diana, complexă, vie.
E copil și femeie, și floare, și viață, și nerv.
Iubește foarte frumos, cu doruri mari, ascunse. Așa cum e cel mai greu să iubești.
Trăiește o dragoste închipuită și una trăită. Cea trăită e, firește, foarte ștearsă.
Cealaltă – mare, plină, rotundă. Așa cum e dragostea numai în vise.
Iubește un bărbat perfect, pe care-l vede doar în gând. E rodul imaginației ei, născut din dor, din așteptare, din frică și din nevoia de a fi, cu orice preț, fericită.
Dacă mai există femei ca Diana, înseamnă că încă nu e totul pierdut, înseamnă că e încă pace pe lume.
