De-aţi şti voi ce se întîmplă! Ah...ce mă mănîncă limba să mă laud, să strig în gura ma-are, să mă caţăr pe un scaun şi să sar de pe scaun ca o nălucă, să dau cu var blogul ca să fie şi el gata de vestea mea cînd o voi scoate din cuptorul aşteptării...să mă gătesc şi eu cu nişte mascara şi pudriţă, să încalţ tocuri şi iar să mă caţăr pe un scaun să încapă bucuria în mine de-a lungul stomacului...că stă cam pieziş acum...nebună mai eşti, irina...taci.