- Ati bronat? (cuvantul “bronare” inseamna “rezervare” si este unul din preferatele mele)
- Da. La telefon. Locurile 13-14.
- Suitz.
Se intampla pe la zece seara, la gara Filaret. Ma uit in jur: fete cu parul perfect buclat si cu cizme pe tocuri, baieti hotarati, soferi organizati. Sa vrei, tot nu ai putea incurca autocarul Bucuresti-Chisinau cu altul. Drumul ca drumul: film violent la tv, titrat expresiv in limba rusa, grupulete de fete de liceu cochetand cu grupulete de baieti de facultate, locurile din fata – pastrate de soferii ingeniosi pentru fete blonde buclate, cu cizme pe tocuri, dar care nu au bronat bilet 
. Un mos roaga soferul sa opreasca, pentru ca se simte rau, e prea cald in spate. “Dap’cine te-o pus sa imbraci 3 svitere?” Vama ca vama, Chisinaul … ca Chisinaul. Un taximetrist “hitru” ne propune sa ne duca “aproape pe dijeaba, ne intelegem”. Da’ cat? Cam 80 de lei. Lasa ca ma duc cu 3 .
Mirosul drag al casei. Mamica mi-a lasat “sarnici” inveliti bine, sa se pastreze calzi. Imi fac cafea, fac turul casei, sa vad daca totul e la loc. Fac repede o lista si ma duc, evident, la Piata Centrala. Stiu ca lumea nu ma intelege, dar locul asta ma incarca pozitiv de fiecare data. “Luati de la mine, ca vreau sa va fac client”. “Va impachetez in 3 pachete, ca la mine deservirea e la nivel”. “Cat costa? 20. Da daca de luat? Daca de luat – 18.”
Hala de mezeluri este impresionanta. Pe langa faptul ca fiecare sare sa-ti dea sa gusti, in conditii cat de cat igienice, gasesc aici tot felul de carnuri interesant “capcionite”, salamul “de sange” (din ficat), costite, afumaturi, carnati de casa, (chiar de casa), Moscovskaya, Servilat, Codru, niste smell-uri, pentru care zici “Plevati pe dieta. Vreau acum asta”.
Unicul loc din lume in care mananc eu cascaval este Chisinaul. Hala de branzeturi este locul in care mi-as da intalnire cu orice viitor Grigoras. Cas, urda, branza de vaci mai grasa, in felii apetisante, mai slaba, pentru dietetici, zeci de feluri de cascavaluri, pentru care si preotii ar renunta la post, brinza de oi cu “borti”, smantana cremoasa, “slivci”, unt de culoarea untului, unt de ciocolata. Iar vanzatoarele – de la tantici rumene rusoaice, pana la matusici de pe langa Chisinau – toate curate, cu manusi si unghii de plastic – iti propun sa iei anume de la ele. Au tot. Vreti mai sarat? Mai picant? Pentru salata? Pentru razatoare? Pentru drum? Pentru de pus pe masa? Ca sa vezi, eu ma gandeam ca acest produs, cascavalul, este strict sa-i dai copilului sandvisuri la scoala.
In piata – agitatie ca’n Maroc. Muzica, femei care striga “Otrava”, barbati care striga “La o parte”, oameni care se plimba, oameni care aleg, oameni care se pierd printre mirosuri si “oferte”, eu…
Cat costa “marskaya kapusta?” “8 lei suta de grame, da pe dumivoastre va stiu ca luati de la mine tot timpul si va dau cu 7,50″. Uite asa marketing . De unde sa stie ca dimineata am coborat din autocar si nu am mai fost prin oras, de cateva luni bune? Altfel, ma stie . Evident, intreb ce pune in telina, pentru asa culoare frumoasa. Sofran. Incredibil, nu m-as fi gandit … Ma plimb printre randurile de muraturi si-mi promit, in gand, a suta oara, ca la anu’ fac si eu varza murata, cu telina, in gogosari, si harbuji murati, si tot felul de chestii picante si de’a dreptul ispititoare. Cumpar hrean ucrainesc, “peceni treski”, maioneza “Mechta hozeaiky”, ceaiuri, mustar ucigator, lapte condensat. Ma indrept spre zona care ma intereseaza maxim, azi. “Buna ziua. Electrovafelinitza aveti? Nu. Are Liuba, dar ea azi vine mai tarziu. Intrebati langa ceainice.” “Buna ziua. Electrovafelinitza aveti? Eh. Am avut, da s-o terminat. Intrebati langa plitce.” Si tot asa, din aproape, in aproape, gasesc electrovafelnitza. Chiar nemteasca, ca vechi, sovietice nu se mai gasesc. Adica, poate Liuba mai avea, dar ea a venit mai tarziu, iar eu nu am stiut sa ma intorc in acelasi loc.
Iau pulsul orasului, imi iau tot ce-mi trebuie, ascult ultimele hituri moldovenesti si ma duc acasa. Mai tarziu, ma duc sa cumpar diferite feluri de peste: uscat tare, uscat nu prea, marinat in nu stiu ce, marinat altfel, afumat cu crengute de visin, afumat mai deosebit …
Si, evident, firma mea preferata de lenjerie corporala are reduceri. Ca se apropie “Sarbatoarea de 8 martie”, cum altfel 
? “Cad preturile, avem actzie”. La iesire, 2 persoane sunt fericite: vanzatoarea, fara niciun efort, a vandut cat pentru toata saptamana, iar eu plec superincantata de noile mele achizitii: negre, grena si rosii .
Trec pe langa un magazin “Dragalasii”. Haine pentru copii. Cum sa nu te binedispuna?
Un panou mare publicitar ma indeamna sa iau bani anume de la ei: “Iute credit”. Fabulos.
Bomboane Bucuria, halva, sampanie de la Milestii Mici, coniac de la Tiraspol, tzitramon de la farmacie, paine Borodinsky, hrisca.
Si uite asa trece o zi din mini-vacanta mea marca Md. Dar cred ca stiti cum este, cei plecati de acasa. Cine ar fi stiut, pe vremuri, ca o sa pot sa ma declar pe deplin fericita avand-o pe mamica in fata mea, mancand tort Napoleon si rulada cu halva, si band un banal compot de visine?
V-am mai zis eu ca fericirea’i un lucru marunt 
.
