***Sunt eu, gîndurile mele și acei nu mulți oameni pe care-i pot suporta. Mă simt trist, nu că totul este rău, dar nici bine, zilele trec monoton. Mă deprind cu gîndul, că sunt singur, că puține lucruri mă fac fericit, că sunt mulți proști, că sunt eu, că totul e așa cum trebuie să fie, că va ajunge timpul cînd v-a trebui să lucrez pentru bani, că v-a trebui să fac încă multe lucruri ce-mi par insuportabile. Am părinți care-i înțeleg, însă nu sunt înțeles, am majoritatea colegilor care sunt la fel ca și părinții mei, au experiență și minte, ce folos?
Am idealuri ce se risipesc cu fiecare zi, create din nimic și atît trist e să înțelegi. Visele ce mai să nu fie relitate, sunt utopie. Oare să fiu naiv? poate, dar v-a trebui să înțeleg, sau cineva să-mi dovedească. Idei expuse în strigăte, par a fi și mai naive, tac. Unde-i diferența între naivitate și insistență? reduc la specificul vîrstei. A mai rămas puțin și plec de acasă, sunt sigur, se v-a schimba ceva. Mă stresează, mediul în care activez, viziunea - impusă, lumea - în care ne duce ca pe o turmă de oi, imposibilitatea de a schimba ceva. Ce prostii despre libertate? Școala, religia, mass-media, etc. – arme. Sunt trist, ca și unii, sunt asemenea ca și alții, la fel în modul său. Lumea mare impresionează, întristează, degradează. Oare cine sunt? În lumea internetului, comentatori - oameni deștepți printre altele, ce au produs ei în viața sa? Babele pe-afară toate tainele lumii știu. E iarnă, e frig, sunt răcit, mă face fericit, mă simt viu, mai simt durere. Idei ce zboară prin minți, chinue, pe cei probabil puțin smintiți. Ce alegi?
***Sunt eu, gîndurile mele și acei nu mulți oameni pe care-i pot suporta. Mă simt trist, nu că totul este rău, dar nici bine, zilele trec monoton. Mă deprind cu gîndul, că sunt singur, că puține lucruri mă fac fericit, că sunt mulți proști, că sunt eu, că totul e așa cum trebuie să fie, că va ajunge timpul cînd v-a trebui să lucrez pentru bani, că v-a trebui să fac încă multe lucruri ce-mi par insuportabile. Am părinți care-i înțeleg, însă nu sunt înțeles, am majoritatea colegilor care sunt la fel ca și părinții mei, au experiență și minte, ce folos? Am idealuri ce se risipesc cu fiecare zi, create din nimic și atît trist e să înțelegi. Visele ce mai să nu fie relitate, sunt utopie. Oare să fiu naiv? poate, dar v-a trebui să înțeleg, sau cineva să-mi dovedească. Idei expuse în strigăte, par a fi și mai naive, tac. Unde-i diferența între naivitate și insistență? reduc la specificul vîrstei. A mai rămas puțin și plec de acasă, sunt sigur, se v-a schimba ceva. Mă stresează, mediul în care activez, viziunea - impusă, lumea - în care ne duce ca pe o turmă de oi, imposibilitatea de a schimba ceva. Ce prostii despre libertate? Școala, religia, mass-media, etc. – arme. Sunt trist, ca și unii, sunt asemenea ca și alții, la fel în modul său. Lumea mare impresionează, întristează, degradează. Oare cine sunt? În lumea internetului, comentatori - oameni deștepți printre altele, ce au produs ei în viața sa? Babele pe-afară toate tainele lumii știu. E iarnă, e frig, sunt răcit, mă face fericit, mă simt viu, mai simt durere. Idei ce zboară prin minți, chinue, pe cei probabil puțin smintiți. Ce alegi?