Tinerii se plictisesc. Teoretic, au obținut ce au vrut: un regim liber și democratic. Starea această de victorie negustată este mai amară decît pierderea. Pentru mulți ca mine, comuniștii reprezentau un dușman contra căruia trebuia să intri în luptă și să mergi pînă în pînzele albe. Și iată că am ajuns acolo. Suntem în pînzele albe.
Sunt curios dacă acum tinerii comuniști vor să vină în locul nostru și dacă au aceeași însuflețire pe care o aveam eu, noi, acum 2-3 ani. Nu știu.
Partea frumoasă este că putem să ne alegem noi obiective și noi provocări. Unii sunt în stare, alții nu. Cei mai mulți așteaptă să fie conduși și aceasta este problema: faptul că nu avem inițiative, planuri pe care să le implementăm, vise pe care să le urmăm. Păcat.