Am pe facebook la vreo jumătate de mie de friends. Unora din ei li se întîmplă să fie in a relationship (nu neapărat publică pe facebook). Uneori aceste legamente se transformă în complicated sau single. Asta e o.k. Tuturor li se întîmplă uneori să fie single, nu? Unii friends însă nu se limitează la ştampila de single de sub fotografie. Ei au nevoie de un cuvînt prietenesc din partea comunităţii facebook, de un like din partea lui Abdulah sau de un „ Vai, ce nesimţit!” din partea celei mai bune prietene care, din păcate, e departe şi toată comunicarea s-a redus la status-to-status.
Poate ziceţi ce treabă am eu cu statusurile lumii? Nu am nicio treabă în afară de wall-ul meu plin de muci: „Nu am crezut niciodată că e capabil de aşa ceva”..sau „Şi eu i-am dăruit atîţia ani..., dar el..” , „ Şi-a bătut joc de atîţia ani pe care eu îi credeam cei mai frumoşi”.
Iată ce fel de comentarii aşteaptă cineva care postează aşa un status? „Viaţa merge înainte, tu eşti aşa de super – ai să mai găseşti o mie (care or să te lepede)!” sau poate „ El nu te merită(el merită una mai deşteaptă care nu înşiră pe facebook toate lăturile voastre)”.
Şi la urma urmei, nu e wall-ul meu mucos care mă deranjează, e pur şi simplu, o mică reflectare (revoltată) adusă celor ce se lamentează pe facebook despre lucruri cu care facebook-ul nu are treabă sau nu ar trebui să aibă treabă. Sunt chestii, care chiar dacă răbufnesc cu spută din piept, se ţin în zoile casei. Ditamai se afişează pe facebook. Şi apoi ne întrebăm de unde se iscă vorbele. Din facebook tot.
See you on facebook.
