Citeam un interviu din Adevărul. Lado Gurganidze, fost premier al Georgiei, povestea un lucru incredibil, o chestie care pur şi simplu m-a lăsat interzis. Citez din memorie: “toată poliţia rutieră din Georgia a fost concediată, iar apoi am angajat oameni tineri, care au fost bine plătiţi. Trei luni de zile ţara a stat fără poliţie rutieră. Înainte de reformă, această instituţie era cea mai coruptă din ţară, astăzi depăşeşte biserica la capitolul încredere din partea populaţiei.” Cum să vă spun ca să mă înţelegeţi mai bine? Am simţit în acel moment o mare deznădejde. Am avut pentru câteva minute sufletul răvăşit. Frate, moldovenii sunt nişte mămăligari mioritici şi fricoşi. Nu le ajungem nici până la glezne georgienilor.

 

După revoluţia noastră, după schimbarea noastră de sistem, de fapt nu s-a schimbat nimic. Practic, suntem la fel de putrezi, poate chiar mai corupţi decât gruzinii şi totuşi ne complacem în mizeria asta birocratică. Procuratura geme de corupţie, înşelătorie, demagogie. Ei şi ce? N-a fost dat afară nici un procuror. Nici unul. Toate-s vechi şi noi sunt toate, domnule. Vorbeam cu tata şi-l întrebam, cum mai e prin Moldova? A oftat lung. Nimic nou, totul se scumpeşte, iaca şi telefonul de curând. Am simţit multă dezamăgire în aceste vorbe. Din păcate, sentimentul se răspândeşte ca un virus. Cam repede s-a băgat dezamăgirea în sufletul oamenilor. Cam repede s-au săturat moldovenii de noua conducere.

 

Teoretic, există câteva etape atunci când o nouă forţă, un partid reformator, cu idei mari, câştigă puterea. Prima fază este de dragoste patetică şi fără măsură dintre oameni şi politicieni. De obicei ţine puţin: până se răcesc ştirile de la televizor despre ce viitor luminos ne aşteaptă; până se plictisesc şi oamenii, şi politicienii de discursuri. Apoi intervine aşteptatul. Ceva de genul, hai să vedem ce-o să facă şi ăştia. Oamenii sunt în expectativă, iar politicienii se retrag în spatele uşilor să gândească strategii, măsuri de ieşit din criză. Apoi începe aplicarea strategiilor. Ei bine, aici se lasă cu multe cârcoteli. Nu toate acţiunile sunt pe placul oamenilor. Nici nu se poate altfel, unele taie în carne vie. Aşadar relaţia se răceşte, vrei nu vrei. Totuşi, nu se ajunge la tensiuni dacă politicienii ştiu să vorbească, să explice interesul public justificat. Dar, cel mai important, trebuie să demonstreze că ei nu câştigă nimic din asta, că ei sunt interesaţi sută la sută să ridice ţara din glod, iar proiectul lor cel mai mare este umplerea haznalei bugetului, dar nu a conturilor personale din Elveţia. Oamenii sunt însă oameni. Răi, ipocriţi, egoişti, nu vor înţelege că trebuie să strângă cureaua - lor li s-au promis râuri de lapte şi miere. Unde sunt? Aşadar, după vreo 4, 5 ani, când politicienii se satură de explicat şi de vorbit în gol, realizează că trebuie să se asigure financiar având pâinea şi cuţitul în mâini. Este momentul în care oamenii în sfârşit vor spune: “vedeţi, v-am spus noi că sunt hoţi. Dictatorul, cel puţin, fura de unul singur, ăştia sunt mai mulţi, fură triplu.” Aici se întâmplă o adevărată ruptură.

 

Ei bine, de la dragostea frăţească, AIE2 şi poporul au sărit la… ultima etapă - la ruptură. De ce? Totul pentru că puterea nu are strategii. Ce se vede cu ochiul liber este doar cum s-au pus pe împărţit funcţii, fonduri, draci, cozonaci. Din păcate, Guvernul Filat, Parlamentul Lupu, Primăria Chirtoacă şi cine-o mai fi pe acolo, nu au decât strategii de comunicare cu cetăţeanul dezamăgit. Dar ce să-i comunici din moment ce aceeaşi granguri se îmbuibă în neştire, iar poporul cum a fost înhămat, înhămat rămâne. Ce tâmpenie! La câte fonduri au, la câţi bani vin de la UE, de la americani, noua putere ar putea să dea afară toţi poliţiştii bătrâni, procurorii vechi şi corupţi, funcţionarii şpăgari şi să ia la muncă numai băieţi şi fete tinere. Sunt cu siguranţă dornici de muncă. Aşa nu pleacă la părinţi în Italia şi participă la reconstruirea ţării. Ce poate fi mai frumos?

 

De pildă, Chirtoacă. Are deja un mandat de primar. Am crezut că dacă nu reuşeşte să facă curat în Chişinău, cel puţin va face curat în primărie. Ştiu bine despre ce vorbesc. Atunci când încă locuiam în Moldova - eram reporter acreditat pe primăria capitalei. Îi vedeam pe toţi boşorogii şpăgari, nişte lipitori “ce sugeau, sugeau”, vorba unchiului. Nu mi-a venit să cred când, revenit la Chişinău, am văzut un reportaj de la primărie. Erau fix aceeaşi boşorogi, doar un pic mai cărunţi. Deci, unde este curăţenia? Unde este schimbarea? Păi, dacă eram primar, primul lucru pe care îl făceam îi dădeam afară pe toţi, toţi din primărie şi reangajam doar tineri. Numai tineri. Ei şi ce dacă chemau primăria în instanţă? Angajam şi o echipă de avocaţi să se judece cu nesimţiţii.

 

Dar să nu credeţi că în alte părţi este mai roz. Alt exemplu, de altfel destul de actual: ANRE-ul, această instituţie pe care nu o pot suporta, cu tot cu domnul Parlicov, şeful ei. Apropo, ştiţi povestea domnului Parlicov? V-o rezum repede. Pe vremea comuniştilor nu era decât un simpatic analist economic specializat pe energie. Orice jurnalist îl întreba: “domnule Parlicov, preţul gazului este stabilit corect?”, primea un răspuns tras la indigo: “desigur că nu, sunt zeci de motive pentru care gazul să fie ieftinit”. Ei bine, uns în funcţia de preşedinte ANRE nu şi-a amintit măcar un singur motiv, iar primul lucru pe care l-a făcut, aţi ghicit, a fost să accepte scumpirea gazului. Vă daţi seama de câtă ipocrizie sunt în stare unii oameni?! Nesimţirea acestui domn merge până acolo, încât, atunci când i-am trimis o solicitare simplă, una în care doream să-i ştiu salariul, mi-a spus să mă adresez la Comisia centrală de control a declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate. Cică nu este treaba domniei sale să-mi spună ce bani ridică. Incredibil! Vă daţi seama?! Păi, domnule Parlicov, făceai spume la gură acuzând comuniştii de lipsa transparenţei, iar acum, când eşti mare başcan, faci fix ca ei? Ce fel de calificative merită acest distins domn?

 

Totuşi, frumuseţea democraţiei este că adevărul iese cumva la iveală. Deci, ştiţi cât primeşte acest şefuleţ al unei instituţii care are drept scop majorarea tarifelor la energie? Nici mai mult nici mai puţin 44 de mii de lei. Ce nesimţire! Ce lipsă de fair play. Este strigător la cer. Mai are tupeul, domnul Parlicov, să spună că ANRE este independentă? Păi nu veţi fi prostul satului ca să renunţaţi la fotoliul călduţ, maşină la scară, salariul uriaş pentru o ceartă cu Moldova Gaz, Guvernul. Cum să-i spuneţi premierului sau domnului Alexandru Gusev de la Moldova Gaz, că nu sunteţi de acord cu mărirea tarifului! V-ar şuta în secunda doi. Nici nu ştiu cum vă mai puteţi uita în oglindă, domnule Parlicov. Dar ajunge despre domnia voastră, sunteţi doar un amărât de preşedinte ANRE. Nici nu meritaţi băgat în seamă. Mai bine să ne întrebăm, cum ajung asemenea tipuri de oameni mari şefi, iar oameni de o reală valoare din Chişinău stau pe margine? Ştiu cum. Pur şi simplu actuala putere are nevoie de oameni corupţi, n-are nevoie de oameni sinceri şi oneşti. Drace, sunt atât de dezamăgit după ce am aflat cum s-a reformat în Georgia poliţia rutieră… La noi nu se poate şi basta. Eh, domnu’ Filat, domnu’ Filat. Unde-i reforma? Chiar nu vă pasă cât de corupt este sistemul? Rezolvarea este simplă, daţi afară tot ce este boşorog. Succesul este garantat. Vedeţi cazul ţărilor Baltice şi Georgiei. Şi încă ceva, nu mai numiţi oportunişti în funcţii. Ce-o fi atât de greu, frate. Investiţi în şcoli, facultăţi. Reformaţi sistemul de învăţământ. Moldovenii trebuie impuşi să înveţe. Ei sunt lenoşi. Numai cu un popor deştept scoateţi ţara la liman. Nu vă complaceţi în mocirlă, pe toţi Dumnezeii!