De cand cu internetul si cu site-urile astea de socializare, nocive si molipsitoare, tot dau de diversi oameni din trecutul meu. Nu pot sa zic ca m-am schimbat fizic foarte mult, nu am comentarii “danuna” la pozele mele recente, dar … eu chiar m-am schimbat. Desi am alte forme (nu incap in rochia de la Balul de absolvire 
), cred ca acum arat mai bine. Sprancenele mele vechi aveau un aer mult prea retro . Iar privirea – clar este mai sigura, mai “atractiva” si mai interesanta.
In fine, cel mai interesant moment este cand gasesti sau te lasi gasita de vreun cavaler pentru care rupeai furoul de pe tine, la 7, 14, 18 sau 20 de ani.
Baiatul pentru care mi-a batut pentru prima data inima mai repede decat la un examen – era cu 2 ani mai mare decat mine si il plimbam pe nepot’miu cate 5-6 ore pe afara, numai ca sa trec pe langa terenul de sport unde alerga asta dupa o minge. Acum – nu are niciun fir de par saten in cap. E albit tot, este la al doilea divort si … una din pozele lui se intituleaza “Cu nanashul la sauna”. What If ramaneam cu el?
Un alt baiat s-a lasat de medicina, ca sa poata deveni “biznisman moldovan”. A schimbat halatul alb pe o geaca de piele, iar stetoscopul – pe o borseta. Evident, chiar in prima poza am remarcat pantofii albi “Micul Muc”. What If ramaneam cu asta?
Un altul, insa, nu m-a dezamagit niciodata. Nu are titluri gretoase de poza, nu are un prezent “nicicum”. Este frumos, viu, colorat, vesel. Si are o viata frumoasa. Ne-am intrebat, la un moment dat: What If? Primele 10 minute am visat. Copilul lui, era al nostru, casa era decorata cu mii de amintiri “impreuna”, timpul se oprea in loc de fiecare data cand stateam fata in fata, privindu-ne lung, razand, jucandu-ne, vorbind, visand.
Dupa 10 minute, ne-am oprit din visat si ne-am gandit mai la rece. Nu ar fi fost la fel. Niciunul nu ar fi avut rabdare cu celalalt. Niciunul nu ar fi iertat niste chestii daca le-ar fi aflat despre celalalt. Niciunul nu ar fi facut vreun compromis, daca celalalt cerea. Intotdeauna, unul ar fi concurat cu celalalt. Tot timpul, incercam sa impingem limitele celuilalt. In timp, banalizam tot ce acum este cum este si omoram fiecare in celalalt exact ce pretuim acum.
Cum mai invatam ce inseamna dor? Cum mai invatam ce inseamna drag, respect, deosebit, moral, valoare, pret? Asa ca, fara What If.
Eu am plecat la Bucuresti, el a facut un copil. Si cand ne vedem, timpul se opreste in loc, ne asezam fata in fata, privindu-ne lung, razand, jucandu-ne, vorbind, visand.
