off, cîte chinuri, n-am avut computator, n-am avut internet, am crezut că înebunesc, ce greu e fără acest parazit, parcă n-ai ce face, vrei să revii la măsuţa dragă şi el nu-i, te uiţi jur împrejur prin cameră şi simţi lipsa lui. A dispărut pe neaşteptate, a apărut cu multă dorinţă, ce dependent sunt, drog. E o maşină, e mecanism, însă fără care nu pot, măcar bine că acum este, şi pot reveni la blog să mai scriu cîte ceva idei. După cîteva lecţii de limbă română şi franceză, am mai pus puţină informaţie în minţile mele, poate îmi reuşeşte să mai scriu ceva. Simt insuficienţă de inspirare, nuştiu cum să scriu şi cel mai important ce să scriu. Să plec să învăţ la litere-nu, nu-mi place, ce voi lucra? oi, nu-i al meu precis, dar vreu să scriu mai frumos, profa de limbă nici nu poate preda bine, nu poate trezi un interes, să lămurească aşa ca să fie intrigant, simt aşa ceva de la profa de franceză, e foarte deşteaptă profosoară, dar franceza nu-mi place. dacă nu una atunci alta