Cununia religioasă semnifică binecuvîntările pe care Dumnezeu ar trebui să le dea fiecărei noi familii.  Dumnezeu binecuvîntează pe cei care ascultă de legile Lui, pe cei care caută să trăiască așa cum ne învață El în Biblie. Dacă tinerii trăiesc în păcat pînă la căsătorie, și cred că cununia religioasă va anula păcatul săvîrșit, și vor primi binecuvîntări în loc de blesteme, atunci se înșeală. Pe lîngă faptul că Dumnezeu este dragoste, nu trebuie să uităm că Dumnezeu este și dreptate. Ca urmare a acestei caracteristici, Dumnezeu nu poate accepta păcatul, și să ofere binecuvîntare doar pe motivul că tinerii oficiază careva ritual religios.

Nu știu de ce oamenii își închipuie că Dumnezeu poate fi mituit. Se oferă pomene, se pun lumînări, se dau cadouri, oamenii încearcă să facă bine cînd se apropie sărbătorile religioase, merg de cîteva ori pe an la biserică, poate se lasă cumva Dumnezeu mituit de aceste gesturi și își schimbă părerea referitor la păcatul oamenilor. Priviți ce spune Biblia depre faptele bune pe care le facem de dragul mituirii lui Dumnezeu, iar în paralel săvîrșim păcatul:  Isaia 64:6 Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toţi sîntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul. Iar referitor la evlavia artificială și la pomeni pentru a-L cuceri pe Dumnezeu spune următoarele: Osea 6:4-10 Ce să-ţi fac, Efraime? Ce să-ţi fac, Iudo? Evlavia voastră este ca norul de dimineaţă, şi ca roua care trece curînd. Deaceea îi voi biciui prin prooroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele, şi judecăţile Mele vor străluci ca lumina! Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decît arderi de tot! Dar ei au călcat legămîntul, ca oricare om de rînd; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci. Galaadul este o cetate de nelegiuiţi, plină de urme de sînge! Ceata preoţilor este ca o ceată de tîlhari, care stă la pîndă, săvîrşind omoruri pe drumul Sihemului; da, se dedau la mişelii. În casa lui Israel am văzut lucruri grozave: acolo Efraim curveşte, Israel se spurcă.

Norii de dimineață apar repede și trec repede, dispar odată cu apariția soarelui. Sunt ceva trecător, iar proorocul Isaia îi compară cu evlavia oamenilor. Oamenii devin evlavioși, atunci cînd e nevoie, cînd ajung să se îmbolnăvească, cînd li se întîmplă întîmplă lucruri rele, sau atunci cînd cer ceva de la Dumnezeu. Ca imaginea să devină mai clară, proorocul mai adaugă în comparația sa și roua, care dispare odată cu apariția căldurii. Acum ești foarte evlavios, (nu credincios), faci pe sfîntul ca peste cîteva clipe să fii alt om, care nu mai are nimic cu Dumnezeu. Pentru felul acesta de comportament Dumnezeu promite să  îi biciuiască, și să-i ucidă pe proorocii care procedează așa. Dumnezeu vrea bunătate, în locul jertfelor și cunoștință de Dumnezeu în loc de arderi de tot (pomeni, daruri, lumînări).