Atat de tare imi place sa-mi incep anume asa dimineata. Zinzilin, dimineata tare 
. Eu mandra ca am ajuns la serviciu cu mult inaintea colegilor, ca sa-mi termin din hartii, rontaiam un “preannik” si beam cafea. Deci, zinzilin. Var’miu. Ma laud ca deja lucrez. Imi place sa vada ca sunt constiincioasa, matinala si fac cu drag chiar si lucrul meu de la birou . “Da’tu?” “Eu astept viza. Nu-ti face planuri pentru paste. O sa plecam undeva.” “Waw! Da Da Da! (si bag preannikul in cafea, ca-n copilarie)” “Iti surade ideea?” “Dap’cum ?!;)” “Vroiam cu avionul, dar mai bine cu masina. Facem o excursie.”
Si stiti ceva? Nu conteaza cu ce o sa plecam, unde, daca o sa pot lua concediu si nici macar daca-i resping astia viza. Conteaza ca m-a sunat dis de dimineata ca sa imi spuna ca o sa facem o calatorie impreuna. Cred ca a cam imbatranit 
. Ca de obicei se prezenta direct cu harta in mana , nu planuiam nimic, ne ascultam doar nebunia din cap.
E frumos sa-mi incep anume asa dimineata . Eh, Alexandru Lozanciuc
