Văzui “Nuntă în Basarabia”. Asta după ce m-am simţit un retardat şi înapoiat cultural pentru că toţi din jurul meu văzuseră filmul. Ei bine, dacă nu aţi reuşit să aveţi experienţa producţiei moldo-române, v-o recomand cu toată încrederea. Credeţi-mă, în loc să vă uitaţi la rahaturi gen fimul “Tron”, acordaţi o şansă filmului “Nuntă în Basarabia”. Nu o să regretaţi că aţi pierdut 80 de minute din viaţă. Nu de alta, dar la “Tron Legacy” realmente am adormit. Nu ştiu ce a fost în capul meu. Cum am putut să mă uit la o astfel de prostie? Cât despre “Nuntă”… Mai jos o să încerc să-mi expun părerea. Una profund personală, pentru că nu am veleităţi de critic cinematografic. Cultura mea filmografică nu este pe cât mi-aş dori de vastă. Nu sunt nici specialist, nici nu produc filme. Doar le consum. În calitate de consumator am anumite preferinţe subiective. Deh, în gustul omului nu poţi să faci un lucru.

 

Aşadar, oameni buni, filmul “Nuntă în Basarabia” este de departe unul dintre cele mai bune filme făcute în Moldova în ultimii 10 ani. În cazul României sunt atâtea producţii “jos pălăria” şi nu putem compara. Deci, spre deosebire de ultimele filme moldoveneşti, care au trecut ca o ploaie de vară: repede şi fără urmări, “Nunta” îţi rămâne în suflet, agăţându-ţi o coardă sensibilă. Nu poţi să fii român, fie din Republica Moldova, fie din România şi să nu ţi se pare interesant “Nuntă în Basarabia”. Filmul a fost caracterizat în multe feluri: comedie romantică, comedie politică. După mine, însă, este vorba de un film ciocnire între două tipuri de români. Cei din Moldova şi cei din România. Fiind diferiţi, dar având atâtea în comun nu poate să nu iasă ceva haios atunci când îi pui alături. Pe asta au mizat realizatorii.

 

Mulţi au criticat filmul pentru excese. “Multe lucruri nu sunt la fel în realitatea” spuneau ei, arătând cu degetul inclusiv la scena cu macaraua de pompieri care scoate nuntaşii dintr-un apartament cu uşa blocată. Mie mi s-a părut haioasă scena. De altfel, în viaţă se întâmplă multe, multe alte excentricităţi ce frizează astfel de întâmplări. Mai este o fază, cea cu autobuzul, unul extrem de vechi, cu care sunt duşi într-o mică excursie prin Chişinău “oaspeţii din România”. Cârcotaşii vor spune că astfel de autobuze nu sunt decât piese de muzeu ce nu mai vezi prin Moldova. În plus, excursia nu este logică, ba ne arată Ştefan cel Mare, ba porţile oraşului, ba Parlamentul. Ei şi ce? Comedia pe asta se bazează, pe exagerări şi faze ieşite din comun. Şi apoi, eu nu înţeleg un lucru. Filmul este o ficţiune bazată pe realitate. Adică, accentul este pe ficţiune nu pe realitate. Spre deosebire de alţii, care zic “în realitate nu se întâmplă aşa”, eu văd lucrurile altfel. Urmăresc filmul şi spun, uite, elementul acesta chiar se întâmplă. Caut lucrurile care se regăsesc în lumea înconjurătoare şi nu detalii care fac filmul ireal…

 

Filmul face o impresie foarte bună. O dovedeşte şi valul de atitudini pe care l-a creat în presă, blogosferă. Deobicei, când urmăresc un film sunt atent la câteva detalii importante: jocul actorilor, scenariul, sentimentul pe care mi-l induce şi abia apoi elementele de realitate, bla, bla, bla. Am început cu coada, deci, continui în acelaşi sens - cu sentimentele, care este punctul tare al filmului. Au fost diverse: de tristeţe, de veselie, de nemulţumire, de uimire, de admiraţie, de grotesc. Trist pentru că realizez, râul Prut din capurile noastre este cât un Atlantic, tare greu să-l mai treci. Cât mai multe astfel de ciocniri cinematografice între cele două lumi ne vor ajuta să ne acceptăm diferenţele şi să ne înţelegem. Veselia este clară – este o comedie care îşi bate joc de nişte obiceiuri extrem de ciudate ale moldovenilor, dar şi de legăturile profund clişeistice dintre români şi români basarabeni. De aici vine şi nemulţumirea: ironia a fost, din păcate, superficială. Astfel, mulţi vor crede că este bine să urli la români “mancurţilor” sau să strigi în gura mare “este nuntă românească, se va vorbi româneşte”. De altfel, mi-a părut grotească atât ieşirea “vorbim româneşte la nuntă românească” cât şi femeia, care la aceste vorbe, arată că, deşi este rusoaică, ştie versuri în română. Mare lucru… Totuşi, admiraţia îmi este pentru tot filmul. Mai curând pentru ideea filmului. Repet, lasă o impresie bună.

 

Mi-a plăcut jocul câtorva actori. În special jocul lui Caras. Actor extraordinar de talentat. Foarte tare. Aştept cu nerăbdare şi alte filme cu el. Actorul care l-a jucat pe naşul este foarte bun. Mi-a plăcut şi nu mi-a plăcut mirele. Pe alocuri exploziv, pe alte locuri şters, pare omul care nu s-a înscris bine în rol, deşi se vede ca are talent. Mireasa este frumoasă, iar asta o salvează. Unchiul mirelui joacă uneori prea patetic. Cum se zice în engleză: “overacting”. De altfel, aici pierd mulţi actori. Chiar şi într-o comedie nu trebuie să patetizezi atât de mult. Mă enervează la culme lucrul acesta la mulţi actori. Li se pare că pun emoţii dacă sar de fund în sus şi urlă, ţipă, dau din mâini. Pe de altă parte, nu realizează că marii actori te ţin cu răsuflarea tăiată numai cu ridicarea unei sprâncene.

 

Cel mai mult, însă, mi se pare că se pierde la scenariu. Da, are fraze memorabile. Doar cea în care unchiul mirelui zice: “click stânga vorbesc româna, click dreapta rusa, dar nu ştiu bine nicio limbă”, cât face? Totuşi, unele scene sunt prost scrise şi, respectiv, prost interpretate. De pildă, cea în care mirii trebuie să câştige nişte bani în urma unui concurs. Superficial, fals, nici haios nu este. Marele dezavantaj al scenariului este că pune într-o lumină proastă actorii. Nu poţi să joci super pe un text prost. Poate doar dacă eşti Al Pacino.

 

De altfel, repet, filmul nu este deloc rău. Se vede însă că nu a avut suficient bani şi timp pentru a fi lucrat cu bisturiul. Dacă vreţi, este un diamant neşlefuit. Pe alocuri, strălucirea lui este estompată de anumite impurităţi. Asta este, cinematografia noastră renaşte… încă.

 

ps: Soundtrack-ul ori sauntrăcul filmului este bestial. Mi-a plăcut la nebunie, chit că este preluat de la Verka Serduchka a fost asezonat numai bine pentru moldoveni. Super!