Am citit azi că oamenii cu o creativitate pronunțată sunt mai mult predispuși spre psihoză, perturbații psihologice. Interesantă teorie. Sau ipoteză, cine știe. Inhibiția latentă este exact ceea ce blochează creativitatea și presupune ignorarea anumitor stimuli. Știu că de multe ori scriu pe blog idei aflate în etapa de formulare, adică prea-prea-matură, dar, mă gândesc că starea în care omul este liniștit și ne-atins de careva neliniști fie din exterior, fie cauzate de el însuși – este starea medie, atunci când nu dai mult, nu ceri mult; nu știi multe, dar nici din ceea ce știi nu spui toate. Or, ești nici prea prost, nici prea deștept. Deși, a fi average pare a fi departe de împlinire (…dar și împlinirea este diferită de la om la om… depinde de percepții).

Oamenii care-s mai creativi sunt considerați ca având o gândire atotcuprinzătoare, în alte cuvinte ar însemna că sunt oamenii care pot să gândească la mult mai multe lucruri odată și să scoată din toate aceste lucruri o singură concluzie, similar deducției complexe. O altă determinare a creativității este a fi non-convențional, pentru că a fi creativ înseamnă a plămădi ceva ce nu s-a mai plămădit în general sau nu s-a plămădit în astfel de condiții. Tot non-convenționalitatea este și descrierea succintă a șizofrenicilor.

Un studiu-experiment realizat la acest subiect a demonstrat în baza unui grup de studenți cu înclinații spre fantezie accentuată că 70% din aceștia prezentau forme de psihoză incipientă, iar  20-30% – forme de inadaptabilitate și idei delirante. Iar cel mai interesant este că s-a demonstrat că atât oamenii cu creativitate înaltă, cât și șizofrenicii duc lipsă de anumiți filtri în creieri care să aleagă doar informația relevantă pentru a fi analizată.

Să recunoaștem că ceea ce piața solicită acum sunt specialiștii neordinari, creativi, non-conformiști, non-convenționali, top students, deosebiți, adaptabili la orice condiție, care ”prind repede”, care găsesc soluție din oricare situație. Iar dacă oamenii creativi sunt ceea ce caută acum mare majoritate a angajatorilor, iar oferta de forță de muncă se ajustează cererii supă standarte, specialități etc., nu înseamnă oare asta că oamenii într-un final vor deveni bolnavi de psihoză și nu vor putea filtra informația într-adevăr necesară pentru… a deveni fericiți?

Nu cumva oamenii conștient devin afectați de psihoză și-și umplă creierii cu tot felul de fleacuri capitaliste? Simplu, faceți comparație dintre ceea ce știți voi și ceea ce au știut buneii noștri: volumul informației, complexitatea acesteia. Comparați ceea ce își doreau buneii noștri și ceea ce ne dorim noi. Iar dacă rata de schimbarea a percepțiilor de la o generație la altă a prins așa viteză, oare ce și cât vor ști nepoții noștri și care le vor fi dorințele?