De curând am făcut un reportaj. Era vorba despre un studiu făcut de Comisia Europeană, care arăta ca mai bine de 40 la sută dintre tinerii români au probleme de citire şi scris. Altfel zis, sunt semianalfabeţi. Iniţial n-am putut s-o cred pe asta. Cum este posibil să fii semianalfabet într-o ţară în care cel puţin trebuie să citeşti pe uşa unui magazin pe unde intri şi pe unde ieşi? Cum să nu ştii să citeşti, din moment ce filmele sunt subtitrate? Asta înseamnă să nu fi văzut filme la viaţa ta. N-aveam dreptate. Se poate să nu ştii să citeşti! Este o realitate. Una foarte dură. Iat-o.
Am stat strâmb şi am gândit drept: dacă până şi în România, acolo unde vezi oameni în stradă, în metrou citind cărţi, ziare, fie şi de bulevard, există oameni care abia leagă două cuvinte, atunci ce se întâmplă în Moldova? Cu siguranţă, dacă s-ar face un studiu similar la Est de Prut cifrele ar fi dezolante. Cu mult optimism cred că 60 la sută dintre tinerii moldoveni sunt analfabeţi. Doar ştiu exact ce se întâmplă în satele Moldovei. Iată un exemplu grăitor. Un clipuleţ pus pe youtube de nişte copchii din Răspopeni, un sătuc din raionul Şoldăneşti, nordul Republicii Moldova. Veţi vedea nişte oameni cu minţile fierte de tescovină, care au găsit o modalitate “originală” de distracţie. Au pus mâna pe un patrafir şi o cadelniţă de-a unui popă şi se dau în stambă prin cătun. Groaznic este că toţi râd şi râd. Mare ţi-e grădina ta, Doamne şi mulţi netoţi îi sar gardul.