De ce depinde dispoziţia noastră de dimineaţă? De ceea ce spunem noi, sau de ceea ce auzim de la alţii? Poate că noi judecăm pe alţii prea mult şi apoi ne temem să nu fim judecaţi de alţii. În felul următor, ne punem mari cerinţe noua, dar şi mai mari celor din jur. Dar de unde să ştie cei din jur ce ne doare, ce avem pe suflet, pentru că şi ei au in acel moment ceva şi că le este in cot de ceea ce avem noi. Şi apoi ne supărăm că nu suntem înţeleşi. Ţi-ai pus vreo dată întrebarea ce are cutare sau cutare, ce-l doare, ce probleme are? Poate are nevoie de ajutor… Sigur că nu, pentru că suntem prea preocupaţi de problemele noastre. Şi nici nu ne dăm seama cînd răspundem rece, fără ca să ne dăm seama ca aceasta răneşte pe cineva şi suntem foarte indignaţi pe lumea din jur rece şi indiferentă.
Mergi pe stradă sau în transport, şi dacă mai uiţi de probleme şi încerci să vezi ce mai e in jur, vezi numai feţe triste şi îngrijorate. Pe ele citeşi foarte clar ce îi doare pe oameni. Lumea de la noi au criticat lumea din occident pentru feţele lor veşnic zîmbăreţe şi binevoitoate, spunînd că acesta sunt nişte măşti. Dar poate e mai bine aşa. Intri în magazine şi vînzătoarele sunt amabile, zîmbăreţe şi binevoitoate. Mergi pe stradă şi lumea te salută cu un zîmbrt plăcut pe faţă, char dacă nu te cunoaşte şi nu o cunoşti. Şoferii la rutiere sunt amabili. Să ştiţi că mi s-a întîmplat să întîlnesc aşa şoferi şi în Chişinău. Am fost plăcut surprinsă atunci cînd şoferul a oprit în locul unde am rugat eu şi la cuvîntul „mulţumesc a răspuns amabil „ cu plăcere“. Am avut în continuare o dispoziţie excelentă.
Şi totuşi dispozişia mea a depins de ceea ce am auzit. Trebuie şi noi să ne comportăm aşa cum vrem ca să se compoarte alţii cu noi. Aşa cum o fac cei din occident.
