Naţionala de fotbal a Moldovei a fost învinsă de reprezentativa Poloniei cu scorul de 1-0 într-un cantonament de pregătire din Portugalia.
Joc echilibrat
Fără vorbă, ne-am ţinut pe picioare. Am început în forţă, prin Doroş cu un şut din careu, care a fost capturat de portarul formaţiei adverse. Zâmbetul de pe buze a fost şters în minutul 16, când Plizga capătă spaţiu liber la marginea careului de 16 metri şi abia de trage la poarta noastră, iar mult admiratul portar, Stanislav Namaşco lasă mingea să-i treacă printre picioare, 1-0 pentru Polonia.
Namaşco a greşit şi se face vinovat pentru înfrângerea de azi seară. Poate că nu aş afirma aceasta, dacă nu aş mai fi sesizat şi alte greşeli care putea duce la un eşec şi mai amplu. De exemplu, spre finele meciului în urma unui corner s-a simţit stăpân pe careu astfel încât a ieşit câţiva metri din poartă, iar mingea a trecut peste el. Noroc de Bolohan care a deviat balonul în corner.
Până la urmă meciul a fost asaltat de ocazii. Atât de partea jucătorilor noştri, cât şi din unghiul celor din Polonia. Au predominat ocazii de unu la unu cu portarul. Chiar în prelungiri era s-o încasăm astfel de ne era ruşinea până-n pene.
De greşeli e evident că nu am fost scutiţi. Fie că nu avea cine să intercepteze pasele la centrul terenului, sau nu ajungea destulă viteză pentru recepţionate pe flang. Cu chiu, cu vai, meciul s-a încheiat cu scorul de 1-0 în favoarea Poloniei – o înfrângere bună.
În conferinţa de presă organizată recent, Gabi Balint a afirmat că şi-ar fi dorit un adversar mai puternic, însă acesta costă bani. Umilă mi-a fost părerea când am văzut că ne scufundăm în faţa rezervelor poloneze. Şi mă întreb, cum ne descurcam în faţa unei adversare mai valoroase? Şi dacă tot vorbim de valoare, atunci cred că după cantonament mai coborâm ceva poziţii în clasamentul FIFA, dar nu-i pe asta, punctele contează.
Mă bucur că la meci au fost prezenţi 20 suporteri moldoveni veniţi dintr-o localitate aflată la 150 km de stadion, conform site-ului federaţiei. Iar că tot am vizionat meciul prin internet, am fost plăcut surprins când am sesizat că lumea se mobilizează la meciurile naţionalei, chiar şi amicale.
Iar acum mă gândesc cum facem. În faţă e meciul cu Andora – o partidă în care e posibil de testat multe, iar Gabi Balint nu trebuie să ezite acest fapt. Şi mai în faţă e primăvara decisivă pentru calificare, iar atunci ne aşteaptă mai mult decât rezervele poloneze. Am observat că naţionala Moldovei nu este o echipă de recuperare, iar dacă încasează gol prima, atunci e mai rău, căci nu se poate reabilita. Aşa că e necesar de lucrat la acest capitol.
P.S: Probabil v-aţi întrebat de ce titlul e cu Ham-ham, pentru că când prelungirile presau jocul, în preajma stadionului nişte câini neruşinaţi au găsit de cuviinţă să facă gălăgie. Şi câinii sunt cu noi, dar totuna pierdem.