*”CUIUL DACIC” *Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru – fostul Ambasador al Republicii Moldova la
Natiunile Unite. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: “Este trist sa
stai de vorba cu “profesori universitari in arheologie” care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica,
in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii”.
A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob,
fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele “arsuri”), fara o echipa solida
multi – disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa
de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul. L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: “Pe
vremea cind eram student in anul I la Fizica, in
1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu – absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou
cartea lui Daicoviciu “Dacii” – pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti.Ce a realizat Andrei Vartic,
in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie
materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii
redescopera pe Daci, scriind carti ca:”Ospetele Nemuririi”,”Enigmele Civilizatiei Dacice”,”Fierul-Piatra, Dacii-Timpul”, “Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice”,
publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul
Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care,
trimite pe cineva ce soseste peste noapte, o ridica si … dispare. “Ei, asa or fi legile pe aici” si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el.
Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe “tovarasii” arheologi care
vin, iau si … pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou “echipa” de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu
dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da “cadou” si lui Andrei … un Cui Dacic “cu tema” sa-l cerceteze.
Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins
pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca
dar prea mici pentru a fi luate in consideratie.
Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori,
ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume. Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta
ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca “tema de
lucru”, care nu era nici mincat, nici acoperit de
rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria
acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu),
primit de la profesorul roman, de arheologie, de din
dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la
Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune,
X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani,
acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in
componenta lui nici mai mult nici mai putin decit
alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati,
adica de compusi ai carbonului ce ramin de la
prelucrare. O “Minune Antica”, care va atrag atentia
ca se poate obtine numai in conditii speciale de
laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint
cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de
fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc
din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in
laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea
Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii
unui obiect din fier pur este mult mai complicat
chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea
introducerii in el a unor impuritati. Discul din
Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin
specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la
Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic.
Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu
Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci,
fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi
fost vopsita cu vre-o vopsea speciala “dacica”, ca
sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai
descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai
tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia “Cuiul
lui Pepelea” si fuge la Moscova. Si de asta data
rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia
sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din
alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit,
nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare,
perpendiculare, care-l protejau impecabil,
pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind,
tineti-va respiratia va rog: 1. suprafata -
Magnetita “Fe3O4″ 2. oxid de fier “FeO” 3.
alumo-silicati. Prin cercetarile efectuate de
profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin,
utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la
pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele
unghiuri mici) s-a putut observa peliculele
protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor
Daria Grabco a studiat la microscop microstructura
deosebita a fierului dacic si a mai observat ca
acest fier are foua straturi de “domene”, unul
central si unul de suprafata. Domenele, si aici este
“ciudatenia”, sint orientate perpendicular unul pe
altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat
(in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior,
apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt
strat, care s-a solidificat si el, dar … in alta
pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!! Ei
domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani,
intr-o tara salbatica, populata de tarani daci,
primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de
romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au
sosit cu o “mica” armata de 150,000 de legionari si
carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca
ce … citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a
intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o
simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau
romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit
in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar
(care dorise sa porneasca razboiul impotriva
dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia,
de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de
ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si
dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce
nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe
cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de
impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma,
dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din
teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga
sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o
sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de
zile, in care poporul roman putea sa manince si sa
bea gratuit pe socoteala statului … 123 de zile?
Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se
demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai
rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale
anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit
in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse
distrugerii, alfabetele la fel. Ca dacii ne-au lasat
mostre de “civilizatie” extraordinara ca: – Betoane
perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de
peste 2000 de ani – Metalurgie mai avansata decit
ceea din zilele noastre – cuie care nu ruginesc de
2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii
nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai
mari de 25kg. – Modelele Matematice de la Gradistea
Muscelului si desigur cele Topografice, prin
asezarea “asa ziselor cetati” din Muntii Sureanului,
Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine
perfect geometrica de invidiat chiar si azi. Dar
nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel
“profesoral” de acesti daci, iar Andrei Vartic in
loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare
din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit
sa se duca in Rusia cu acel “Cui al lui Pepelea”,
spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit
Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii,
daca nu din sentiment patriotic, macar interes
stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si
presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o
intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si
jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a
schimbat! Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean
nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca
un mister acoperit de paminturi care poate ca o
protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis
e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice
il citesc Sarmi Seget Usa, adica “Eu ma grabesc sa
curg” (in sanscrita). Din nefericire azi pling si
caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste
in “Zona Sacra” a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu
buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a
ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a
cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume
ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind
domnilor arheologi, istorici, lingvisti? Il citez
din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea
ca “Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii
Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii
arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun
eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al
poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa,
aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata
descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de
ea. De aceea el daco-romanul cind spune “buna ziua”
de fapt spune “Bun e Dyaus”. El Dyaus Pitar (pitar -
cel ce aduce pita – in sanscrita) a fost primul mare
zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune).
De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la
cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului
Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin
respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l
conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a
uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape
albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri
blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de
iarba, unde clima era blinda si … in timpul noptii
a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de
fii, fii lui iubiti Dacii “the chosen people”.
–
–
Fax: +40 318 166 237
