Am citit ultimele pagini din Sabbath's Theater, Philip Roth, Domnișoara din str. Neptun, Felix Aderca (dezamăgitor) și cîteva pagini din Spre Far, Virginia Woolf (rece ca o găleată de apă aruncată pe gheață). Și o recenzie bună la Ulise, James Joyce.
M-am bucurat de această fotografie seducătoare, de la Fred (Easy Fashion). Ceea ce mi-a amintit că ar trebui să-mi reconsider cunoștințele de franceză.
Vorbind de bloguri, descoperirea săptămînii este I Smell Therefore I Am. Umorul ăsta acid te face dependent.
Am purtat Je reviens (dacă-mi amintesc bine, parcă văzusem o reclamă - cînd nu știi cu ce să te îmbraci...) și Kobako, tot așteptînd primăvara.
Am ascultat-o pe Nikki Yanofsky, care are 17 ani și cîntă incredibil (chiar și cînd îi scapă vocea pe ici, pe colo, tot e adorabilă). Vedeți Cool my heels. Vorba cîntecului, everything is moving waaay too fast...
Am văzut cum a reușit industria muzicală să transforme o voce interesantă și-un chip frumos (da, e vorba despre Rihanna, care-a adus, într-o vreme, tunsoarea bob din nou în vogă) într-o chestie dezgustătoare, mediocră și jenantă. So much for the voice...
Normal, am băut nenumărate căni din ceaiul meu favorit, Glory. Pe lîngă ele, cîte un pic din altceva, nimic remarcabil (dar ce s-ar putea compara cu Glory?), în afară de un rooibos pe care nu l-a salvat aroma de portocală. Rooibos e ca și cum ai bea zahăr topit cu tot cu lingură.
Și am găsit o mîță:
_____
* nu-i expresia mea
