Să spun sincer, nu m-am aşteptat la o reacţie atât de vie la articolul anterior, ceea ce demonstrează că societatea noastră are nevoie de dezbateri în jurul acestui subiect.
Iată de ce am considerat necesar să revin cu câteva precizări.
Răspund aici la câteva întrebări.
Ce înseamnă o identitate naţională? Se reduce ea la un trecut comun?
Desigur, acest element este unul foarte important, dar nu este decisiv şi determinant. Ungurii şi românii din Ardeal au şi ei un trecut comun, dar acest lucru nu îi face să formeze o singură etnitate. Trecutul comun are valoare creativă doar în momentul în care lasă în urmă o Tradiţie comună, care este utilizată în regenerarea permanentă a prezentului. Nu istoria ne interesează, ci rezultatul pozitiv pe care îl putem extrage. Iată de ce romantismul istoric este găunos, iar realismul revoluţionar-conservator este unul realist şi înălţător. Sarcina noastră constă în identificarea „genei” care defineşte esenţa noastră ca neam şi să restabilim identitatea noastră pe toate dimensiunile existenţei umane.
Pornind de la această idee, trebuie să evidenţiem că identitatea naţională presupune un sistem complex, care include:
- Un subsistemul spiritual
- Un subsistemul cultural
- Un susbsitemul social
- Un subsistemul economic
- Un subsistemul politic
- Un susbsistemul geopolitic
Toate aceste subsisteme se reunesc într-o doctrină naţională integrală, care defineşte rolul fiecărui element al sistemului identitar. Din păcate, după căderea regimului comunist, nici elitele de la Bucureşti, nici cele de la Chişinău nu au fost în stare să propună o viziune integrală de acest fel. Iată de ce este greu să vorbim în prezent de existenţa unei identităţi „moldoveneşti” sau „româneşti”. Suntem legaţi de trecut şi ne mai numim unii „români” doar prin forţa inerţiei trecutului. Iată de ce această obsesie a unor pentru istorie trădează o frică faţă de prezent şi faţă de viitor, o impotenţă şi o lipsă a voinţei de a reclădi ţara de la zero, aşa cum au făcut generaţiile precedente după fiecare calamitate istorică.
Republica Moldova şi România au nevoie de o reconceptualizare, de un efort canalizat spre aducerea unei clarităţi în cele şase subsisteme amintite de mai sus.
Elaborarea conceptului unei construcţii statale ideale şi implimentarea lui în practică, este sarcina generaţiei actuale. Anume aceasta şi doar aceasta, pentru că restul nu sunt decât vorbe goale, dăunătoare idealului naţional.
Prezentarea anterioară a fost ceva mai haotică, fiind o manifestare spontană la un miez de noapte, însă în viitorul apropiat, un grup de tineri urmează să depune un efort pentru realizarea unui proiect integral, un Manifest, care îşi propune anume această reconceptualizare a Republicii Moldova. Cel mai probabil, lansarea acestei viziuni integrale va avea loc la începutul acestei toamne, însă până la acest moment, va exista un lanţ de şedinţe publice în cadrul căreia vor fi puse în discuţie toate aspectele ale existenţei umane.
Filed under: reвaLюtzie, Sociologie
