sursa: www.arena.md 
Muzica interpretului Ştefan Petrache nu poate fi iubită de oricine, trebuie să ai cel puţin şapte ani de acasă. Publicul lui nu este foarte numeros, dar, în schimb, este elevat. Nu şi-a permis să facă muzică pentru bucătărie sau cumetrii, creaţia artistului este mai curând pentru sufletele, inimile noastre. Generaţii întregi au fost educate cu cântecele lui Ştefan Petrache, cu mesajele lor. Cu regret, de cele mai multe ori, după ce trece timpul ne dăm seama de justa valoare a talentului, iar Ştefan Petrache va avea cu siguranţă un loc aparte în istoria culturii muzicale din Basarabia. - Anatol Chiriac spunea în cadrul unei emisiuni că îi era frică să se întâlnească cu Dvs. ca să vă propună o melodie, pentru că eraţi deja foarte popular, iar dumnealui era încă un necunoscut. - Toliţă credea că e riscant să facă un asemenea gest, dar atunci când a venit cu piesele sale, spre surprinderea lui, am fost foarte receptiv. Unele dintre piesele lui Anatol au fost imprimate foarte repede, pe la trei, patru dimineaţă. Pe Anatol Chiriac l-am acceptat ca pe un coleg, apoi ca pe un prieten şi până astăzi suntem în relaţii foarte bune.- Cine dintre artiştii cu care aţi evoluat altădată vă lipsesc cel mai mult?- Sigur că Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru, Serghei Lunchevici, Gheorge Vodă. Îmi lipsesc foarte mult toţi oamenii de la care am cules atitudine faţă de public, cultură. Mi-e dor de foarte multă lume frumoasă de la care am învăţat nu doar să merg, să spun nişte cuvinte, ci am învăţat poate cel mai important lucru – să gândesc. I-am iubit foarte mult şi mereu îmi vor rămâne în suflet.- Când eraţi în culmea gloriei aţi renunţat la activitatea artistică în favoarea businessului…- Am plecat pentru că la un moment dat am înţeles că aşi putea ajunge să stau la un colţ de stradă cu mâna întinsă, să nu am cu ce să-mi întreţin familia. Nu prea îmi imaginam că va avea cineva nevoie la o nunta sau cumetrie de Eminescu, de balade, de blesteme, de ceea ce cânt eu. Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a îndrumat. Am pus mâna pe salopetă şi pe cizme de gumă şi mi-am căutat rostul.- În ultimul timp apare tot mai puţină muzică de calitate. Cine este de vină: publicul –pentru că acceptă aproape orice muzică i se oferă; sau interpreţii – pentru că, în loc să educe ascultătorul, de cele mai multe ori coboară la nivelul lui?- Eu cred că artiştii au contaminat publicul, dar, în egală măsură şi publicul i-a contaminat pe artişti. La nunţi, la cumetrii, chiar şi la unele concerte se cere mai puţin de la folclorişti, iar de la interpreţii de muzică uşoară s-au cerut nişte lucruri care nu prea au legătură cu muzica. Artistul dorind să-şi câştige existenţa joacă după aceste reguli, iar publicul a început să insiste să i se cânte muzică de felul acesta, pentru că în acest caz nu trebuie să găseşti câteva minute ca să asculţi ceea ce ţi se cântă, muzica devine doar un fundal, ceva indispensabil chefului, atât. Nu ştiu pe cine aşi putea să învinuiesc în acest caz, dar cred că vina o poartă şi iubitul meu public.- Nu credeţi că artiştii care şi-au păstrat verticalitatea în tot acest timp au reuşit să spună mai puţin prin cântec, dar şi să ajungă mai rar la inima publicului?- Păstându-mi verticalitatea n-am reuşit să înregistrez piesele pe care le-aşi fi vrut, multe dintre ele au murit, iar altele au stat până nu de mult muribunde. În asemenea cazuri atât artistul, cât şi cetăţeanul au de ales. Eu am făcut alegerea respectivă. Foarte multă lume a fost supărată pe mine, foarte mulţi nu au putut sau nu au vrut să mă înţeleagă, dar eu am luat această decizie, asumându-mi-o.- Deci nu regretaţi că aţi părăsit scena pentru o perioada?- Nu-mi place să regret lucrurile. Regretul este o scuză.- „Ce-aşi fi fost”, „Monolog”, „Focul lui Prometeu”, „Crede-mă” sunt cântece, versurile cărora vă aparţin. Mai scrieţi versuri şi astăzi?- Mai puţin. Viaţa te epuizează. Eu întotdeauna m-am minunat de puterea de creaţie, de colosul acesta care a fost Grigore Vieru sau Ion Vatamanu.- În 2009 aţi lansat albumul „Eu vin”. Vă gândiţi la un nou CD?- Da, dar vreau să fac o selecţie minuţioasă, iar acest lucru durează. Nu poţi să selectezi un material care ar dura 60-70 de minute aşa, ad-hoc. Nu vreau să cobor ştacheta, nu aşi vrea să lansez un alt disc cu o calitate mai proastă decât „Eu vin”.- Să înţeleg că aveţi din ce selecta?- Cu siguranță am material pentru încă vreo cinci discuri, dar nu cred că mai am sănătate şi nici resurse financiare pentru toate.- Ce mesaj transmiteţi cititorilor noştri?- Să aibă grijă unii de alţii, să se iubească, să nu se pârască, să nu se vândă, să-şi păstreze verticalitatea, să aibă răbdare, să încerce să caute şi un nivel de cultură, pentru că numai aşa vom putea depăşi perioada respectivă.
