Weekend-ul trecut a fost foarte bogat in evenimenete culturale. Am inceput sa-mi indeplinesc obectivul de a vedea toate spectacolele, sau majoritatea spectacolelor, despre care am auzit ca sunt bune sau despre care am impresia ca ar fi meritat acest calificativ.Asadar am ales sa merg la Teatrul National "Mihai Eminescu", pe scena caruia sambata s-a jucat "Ghetou" de Joshua Sobol iar duminica a fost prezentat spectacolul "Ultima Ora" de Mihail Sebastian. Nu indraznesc sa fac o critica de specialitate acestor spectacole, din mai multe considerente. In primul rand, la salariile pe care le au actorii, simpla prezenta a acestora pe scena este deja un act de eroism. In al doilea rand, nu cred ca am expertiza necesara, decat doar sa ma refer la aceste spectacole de pe pozitia unui simplu spectator.Astfel, pot sa afirm cu certitudine ca "Ultima Ora" se incdraza perfect in dorinta mea de a mai colora mocirla cotidiana in care ne zbatem cu totii, si la care mai contribuie din cand in cand si cucoana Natura. Se recomanda in special ziaristilor si profesorilor de istorie. De ce? Veti afla daca veti ajunge la spectacol."Gheotu" pe de alta parte este un exercitiu util intr-o societate post-totalitara. Se recomanda tuturor dar in special persoanelor care studiaza Holocaustul si diabeticilor. Intuiesc ca voi fi intrebat: de ce se recomanda diabeticilor? Tocmai pentru ca o secventa speciala este dedicata greutatilor cu care se confruntau medicii in tratarea diabeticilor.In special a unor greutati de ordin moral: cand medicii trebuia sa decida daca salveaza pacientii mai "sanatosi" in detrimentul celor grav bolnavi. Aici intervine o fraza destul de interesanta:" Nu cred ca un nivel sporit de zahar in sange este un motiv pentrua condamna pe cineva la moarte"